... întâi pun mâna la piept
acolo în dreptul ei să nu se aprindă
în vibrație
să nu cadă în poală
dacă pui urechea
mici artificii zvâcnesc în urechi
cum se bâțâie încolo-încoace
între pocnete și trosnete
să n-o aud cum țopăie
A spus cineva „păzește-te de ea“!
Păzește-o bine!
Eli
Gîlcescu
30.12.21
... azi
chiar dacă nu am sărutat crucea
înainte
nu m-am rugat îndeajuns
la Sfânta Liturghie
am uitat de milostenie
din nou
fiecare zi
ținându-mă de mână
până acolo
unde nimeni nu mai știe
nimeni pe lume
chiar dacă le simt dureros lipsa
întru mila Domnului
mai simplu
mai mișcător până în adâncul inimii
învierea și viața
un truc pentru adevăr
de parcă o altă lume în jur pentru
ziua cea de pe urmă
sau nu
Eli Gîlcescu
22-26 dec.21
... o mică glumă a lui
Dumnezeu
doar așa să mă bage în sperieți
o zbucnire și a fost de-ajuns
cu tot
și grijania mocnind în vene
tot mai buimac
încolo și încoace
aproape
în gol
într-o torpoare
făcându-mi cruce
sfârșeam
puțin câte puțin
ca o uitare de locurile
acelea
lovite din
străfunduri
pe ape – glasul
sângelui
peste prag de
lumini
dincolo de vis
de leagăn
prima zăpadă
cântecul meu
fără oprire
ultima lună plina
cel mai frumos dar de Crăciun
ziua de mâine
Eli Gîlcescu
20-22.12.21
... tăcută
ca un poem fără cuvinte
un poem de ger cu soare
și fum alb
ultimul din acest an
încă visător
până mi s-a strâns inima
încărcată de reproșuri
cu mirosul cenușii umezite
te-a plâns și marea
în toate culorile
în legitimă apărare
cel mai fericit Crăciun
Eli Gîlcescu
19 – 20 decembrie 2021
cât o atingere noaptea
de teamă încolo și încoace
nu din voia mea
departe
departe
murind
nici viața nu mai e viață
nici cea de acum nici cea care vine
despre care vorbesc bătrânii
până îi podidesc plânsul și încep a tremura
atât de triști
până și pământul care se vede nu mai e
pământ în ruină
se întinde ca pirul
născocitor de rele
trufaș
fără dragoste firească
fără milă
călcător de cârtițe
de furnici
supus stricăciunii
mai departe
știi ce
vreau să spun
Eli
Gîlcescu
cu greutate, fără s-o audă.
Doar o visez. La fel de solemnă.
Și demnitatea care i s-a cuibărit în trup. Și
fala, și maiestatea impunătoare.
Și cântecul ei trist până la capăt
Chiar dacă viața, ploaia și norii nu țineau pasul
cu ea
amintirile ei fragile, rezervele ei simple,
nicidecum luxoase,
i-au redat putere și curaj.
Uneori i se
părea că Dumnezeu și lumea o uitaseră.
MB: „Nu l-ar putea lua Municipalitatea, direct?“
IB, mai inspirată, mi-a propus să-l iau eu.
Sau cei 4349 membri Arta conversației.
Totul s-ar termina în liniște și în chip fericit.
Mai ales discret. Fără firme intermediare. Fără publicitate.
Fără acest divertisment „cool“ printre
locuri rare și rime agile.
Ne-a lăsat dragostea în palmă, iar noi am murit-o a
doua oară.
Vechi cicatrici ca picăturile de ploaie pe genunchi
și glezne –
cicatrici ce o despart de cei care n-au apărut
niciodată în duminicile de ieri,
pe care le-a iubit și în care a crezut
pentru că au însemnat totul.
Fie și aripi pentru încă un centimetru de viață
într-un curcubeu,
când și când,
zâmbind
Eli Gîlcescu
7 dec. 21 (aproape 7 luni in memoriam)
... mai puțin decât nimic
și nu înțeleg
de ce
se ascund
în dulcele-amiezii
tot mai aprins
de părere de bine
de rău
plâng
muribund
alt timp ce-a trecut
Eli Gîlcescu
… niște ulii mereu la pândă
au furat cutia milei
nimeni nu s-a întrebat de ce
te-au îmbrăcat frumos
mulți
nu te cunoșteau
nici Dumnezeu
nu mai văzuse atâta lume
să tragă de ea
până nu mai e
Eli Gîlcescu
2.12.21
A fost cel mai modest om de cultură. Doar cîțiva îi
pot sta alături. Din ce în ce mai puțini în timpurile noastre.
Prietenoasă cu cel ce voia să-i calce casa. Și în
orice loc, în orice moment, înnobilînd inimi, clipă de clipă. O casă mereu
deschisă pentru prieteni, o casă plină de cărți, așezate una lângă alta, cu
iubire ca pentru o ființă, cărți multe...
Mai țineți minte colindul din decembrie 2012?
Florentin,Elisabeta B., Iulia, Valentin... În prag, cu același zîmbet duios...
Și cât de frumoasă era! Încinsă de dragoste, glasul nu-i tremura, nici fruntea nu i se încrunta. O mîngîiere și povestea. Mereu în lumină, risipind oricare întunecare, oricât de adîncă era. Un regal al simplității și al umanului.
Au urmat și alte întîlniri memorabile.
Azi, tristețea mă pune pe gînduri. Și doare.
O altă poveste.
Nu cred că și-ar fi dorit s-o citească. Nici s-o trezească pe cea de ieri.
Nici să asculte tăcerea mormîntală a casei
... dincolo de ușă, însîngerîndu-și mîna
Eli Gîlcescu
2.12.21
„... a învăţat generaţii după generaţii arta conversaţiei a rămas singură în apartament din 2012. Şi-a pierdut mai întîi fiica şi apoi soţul. În ultimii ani a împărţit apartamentul cu Angela, femeia care a avut grijă de ea şi pînă la moarte, în luna mai a acestui an.“ ( Eduard Uzunov)
