miercuri, 29 decembrie 2021

Când vreau să scriu despre tine

... întâi pun mâna la piept

acolo în dreptul ei să nu se aprindă

în vibrație

să nu cadă în poală

dacă pui urechea

mici artificii zvâcnesc în urechi

cum se bâțâie încolo-încoace

între pocnete și trosnete

să n-o aud cum țopăie

 

A spus cineva „păzește-te de ea“!

Păzește-o bine!

 

Eli Gîlcescu

30.12.21


duminică, 26 decembrie 2021

Doar Crăciunul atât de dumnezeiesc


... azi

chiar dacă nu am sărutat crucea

înainte

nu m-am rugat îndeajuns

la Sfânta Liturghie

am uitat de milostenie

din nou

fiecare zi

ținându-mă de mână

până acolo

unde nimeni nu mai știe

nimeni pe lume

chiar dacă le simt dureros lipsa

întru mila Domnului

mai simplu

mai mișcător până în adâncul inimii

învierea și viața

un truc pentru adevăr

de parcă o altă lume în jur pentru

ziua cea de pe urmă

sau nu

 

Eli Gîlcescu

22-26 dec.21


vineri, 24 decembrie 2021

Quid est homo

... o mică glumă a lui

Dumnezeu

doar așa să mă bage în sperieți

o zbucnire și a fost de-ajuns

cu tot

și grijania mocnind în vene

tot mai buimac

încolo și încoace 

aproape

în gol

 

într-o torpoare

făcându-mi cruce

sfârșeam

puțin câte puțin

ca o uitare de locurile acelea

lovite din străfunduri

pe ape – glasul sângelui

peste prag de lumini

dincolo de vis

de leagăn

prima zăpadă

cântecul meu

 

fără oprire

ultima lună plina

cel mai frumos dar de Crăciun

ziua de mâine

 

Eli Gîlcescu

20-22.12.21

luni, 20 decembrie 2021

Te-am plâns și te-am tot plâns

... tăcută

ca un poem fără cuvinte

un poem de ger cu soare

și fum alb

ultimul din acest an

încă visător

 

până mi s-a strâns inima

încărcată de reproșuri

cu mirosul cenușii umezite

te-a plâns și marea

în toate culorile

în legitimă apărare

cel mai fericit Crăciun

 

Eli Gîlcescu

19 – 20 decembrie 2021


vineri, 17 decembrie 2021

Un psalm monoton


... cât un stat de lumină

cât o atingere noaptea

de teamă încolo și încoace

nu din voia mea

departe departe 

murind

 

nici viața nu mai e viață

nici cea de acum nici cea care vine

despre care vorbesc bătrânii

până îi podidesc plânsul și încep a tremura

atât de triști

 

până și pământul care se vede nu mai e 

pământ în ruină

se întinde ca pirul

născocitor de rele 

trufaș

fără dragoste firească

fără milă

călcător de cârtițe  

de furnici

supus stricăciunii


mai departe

 

știi ce vreau să spun

 

Eli Gîlcescu


joi, 9 decembrie 2021

Pot s-o iubesc până la capăt


... fără să înțeleg această furie absurdă, și ploile în opoziție cu iarna, și 

lumina fără putere, ca și cum o toamnă nesfârșită ar domni peste grădini

cu greutate, fără s-o audă.

Doar o visez. La fel de solemnă.

Și demnitatea care i s-a cuibărit în trup. Și fala, și maiestatea impunătoare.

Și cântecul ei trist până la capăt

Chiar dacă viața, ploaia și norii nu țineau pasul cu ea

amintirile ei fragile, rezervele ei simple, nicidecum luxoase,

i-au redat putere și curaj.

Uneori i se părea că Dumnezeu și lumea o uitaseră. 

 

MB: „Nu l-ar putea lua Municipalitatea, direct?“

IB, mai inspirată, mi-a propus să-l iau eu.

Sau cei 4349 membri Arta conversației.

Totul s-ar termina în liniște și în chip fericit.

Mai ales discret. Fără firme intermediare. Fără publicitate.

Fără acest divertisment „cool“ printre locuri rare și rime agile.

 

Ne-a lăsat dragostea în palmă, iar noi am murit-o a doua oară.

Vechi cicatrici ca picăturile de ploaie pe genunchi și glezne –

cicatrici ce o despart de cei care n-au apărut niciodată în duminicile de ieri,

pe care le-a iubit și în care a crezut

pentru că au însemnat totul.

Fie și aripi pentru încă un centimetru de viață

într-un curcubeu,  

când și când,

zâmbind

 

Eli Gîlcescu

7 dec. 21 (aproape 7 luni in memoriam)


sâmbătă, 4 decembrie 2021

E încă viață


... mai puțin decât nimic


și nu înțeleg

de ce

se ascund

în dulcele-amiezii

tot mai aprins

de părere de bine

de rău

plâng

muribund

alt timp ce-a trecut


Eli Gîlcescu

joi, 2 decembrie 2021

De ochii lumii

 

… niște ulii mereu la pândă

au furat cutia milei

nimeni nu s-a întrebat de ce

te-au îmbrăcat frumos

mulți

nu te cunoșteau

nici Dumnezeu

nu mai văzuse atâta lume

să tragă de ea

până nu mai e

 

Eli Gîlcescu

2.12.21

O trecere în tăcere... asurzitoare

A fost cel mai modest om de cultură. Doar cîțiva îi pot sta alături. Din ce în ce mai puțini în timpurile noastre.

Prietenoasă cu cel ce voia să-i calce casa. Și în orice loc, în orice moment, înnobilînd inimi, clipă de clipă. O casă mereu deschisă pentru prieteni, o casă plină de cărți, așezate una lângă alta, cu iubire ca pentru o ființă, cărți multe...

Mai țineți minte colindul din decembrie 2012? Florentin,Elisabeta B., Iulia, Valentin... În prag, cu același zîmbet duios...

Și cât de frumoasă era! Încinsă de dragoste, glasul nu-i tremura, nici fruntea nu i se încrunta. O mîngîiere și povestea. Mereu în lumină, risipind oricare întunecare, oricât de adîncă era. Un regal al simplității și al umanului. 

Au urmat și alte întîlniri memorabile.

Azi, tristețea mă pune pe gînduri. Și doare.

O altă poveste.

Nu cred că și-ar fi dorit s-o citească. Nici s-o trezească pe cea de ieri.

Nici să asculte tăcerea mormîntală a casei

... dincolo de ușă, însîngerîndu-și mîna

Eli Gîlcescu

2.12.21


„... a învăţat generaţii după generaţii arta conversaţiei a rămas singură în apartament din 2012. Şi-a pierdut mai întîi fiica şi apoi soţul. În ultimii ani a împărţit apartamentul cu Angela, femeia care a avut grijă de ea şi pînă la moarte, în luna mai a acestui an.“ ( Eduard Uzunov)

https://observatornews.ro/eveniment/casa-scriitorilor-ileana-si-romulus-vulpescu-din-centrul-capitalei-scoasa-la-vanzare