joi, 20 decembrie 2018

Interludiu

Dacă ne-am fi întâlnit
printre florile iernii
undeva departe
de începuturile lumii 
unde doar Dumnezeu
în marea Lui milă
a făcut spovedanie
în aceeași liniște în care
obișnuia să ne adoarmă 
în casa moștenită din tată în fiu
rupând tăcerea ta și a mea
în noaptea minunii
sub candele de vâsc
am fi înflorit
poate 
până dincolo de sfârșit
nu mai departe

Eli Gîlcescu

O dimineață de cald


M-ai întrebat dacă mi-a fost vreodată frig de oameni
ca și cum ar mai fi o clipă
necumințită
acum
până când în urechi aud clopote
împărtășind
dimineți fără soare
cu gust sărat ca de lacrimi
nu știu de ce
chiar nu știu
de ce mi-a fost frig și de tine

Eli Gîlcescu

joi, 13 decembrie 2018

Și zăpezile seamănă cu tine


Speriate de lumină
plâng
de preadevreme de acasă
nu pot pleca
mai au încă de cuprins
sau chiar mai mult
asfințind în tăceri
Dumnezeu
vatra cu gust de gutui 
până cine știe când
făcând minuni
alte zăpezi ți-ar fi putut arăta
pădurea de stejari

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 8 decembrie 2018

Purificare

Ascuns în ceață pământul

își pune cămașă de-a-ndoaselea

în ho-ho-te

dimineața de Crăciun

alte zăpezi

mi-ar fi putut arăta urmele tale

făcând cu adevărat minuni

când și când


Eli Gîlcescu

miercuri, 5 decembrie 2018

Când pe-un vaier


... vise după vise
ploi
tot așa noapte de noapte
zăpezi pe sub copaci
de mâine zdrăngănind la porți
prea somnoroase
cu fruntea la pământ
și iarăși larmă, clopoței
colind
îmi pare că s-ar tot feri
de ochiul lumii
de lumini
de iederi
tânguiri de dus
pustiu
atât pomet
dar oare cui
mai știi tu merii...
au strigat

Eli Gîlcescu
5.12.2018

marți, 4 decembrie 2018

Ploi și zăpezi



... după visul de ieri
 chiar dacă
m-a îngreunat de griji
pentru cei care în multe feluri nu mor
cu totul
iubesc zăpezile
când tac
într-o clipă
ploaia să-mi spună ceva
alt vis...
sau tu

Eli Gîlcescu

duminică, 2 decembrie 2018

Poate un vis

Te îngrijeai de sufletul meu să-l ții în viață

fără să știu de ce

plutea deasupra 

 ca și cum n-ar fi de-ajuns

o haită de câini pândea oasele mele

în timp ce îmi citeai Arta fugii

Eli Gîlcescu
2.12.2018

luni, 26 noiembrie 2018

Înțelesuri amare


… noaptea

are culoarea ochilor tăi

și plâng

îngreunînd toamna

toată

cu o poveste de Crăciun

Eli Gîlcescu

duminică, 25 noiembrie 2018

O fi tot ea...


Aș fi putut deseori să uit
cât de mult trebuie s-o iubesc
și caprele cu nărav
după ce mi-au sângerat mâinile
când le priponeam din loc în loc 
lângă iarba crudă
scuturată de rouă
în cel mai lung vis 
să netezească de stricăciuni
pădurea 
chiar dacă n-o văd
să tot fie acolo
unde există întotdeauna
în orice poet
ea însăși 

Eli Gîlcescu

luni, 19 noiembrie 2018

Atunci


... când iarna visează 
atât de neliniștit și de alb
o altă lume mai de Doamne-ajută
pe neașteptate
sub ninsoare
atât de departe
atât de frumoasă
atât de dor

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 10 noiembrie 2018

Pădurea #rezist sau o lecție de nesupunere

Și...
fără să afli
pădurea are ceva din tine.
Se preumblă ca un ecou
care îmi scapă mereu 
Dumnezeu știe pe unde
ca pentru un somn lung.
Și asta nu e tot.
Uneori
are culoarea ochilor tăi
și plâng
îngreunând-o
toată
cu o dragoste mai veche
după o atât de lungă despărțire
să nu moară
de două ori blestemată
prin afară.

Eli Gîlcescu

marți, 6 noiembrie 2018

Ceva în legătură cu ea...


... s-o scutur de patimi
să nu-i fie întuneric
nici frig sub arbori
s-o învăț măsura pașilor
strigătul solitar
să-i bucur iarba 
cântecul vechi prin copaci
să-i dezmierd 
vatra încinsă de-așteptări 
verdele nuc
fereastra păzind 
mai mult decât un soare plăpând 
ca un ecou ireal
și al nimănui
dintr-un pumn de pământ
mereu înaintea zorilor
ghemuit
printre tufănici
crizanteme
lumini
noiembrie
acum
acum

Eli Gîlcescu

duminică, 21 octombrie 2018

O dimineață în așteptare...


... astăzi
ca mai toate diminețile mele
care au văzut multe
despre unele vorbesc
pe altele le trec sub tăceri
până rup frica de noapte
și nu știu ce aștept
ca nu cumva să se dea peste cap o toamnă ca aceasta

Eli Gîlcescu

Prefer să fie așa...


... în locul acela unde
m-am visat încercuită
de un somn greu ca un leșin

Urma ceva... 
ceva ce trebuia să se întâmple, firesc,
și nici nu-mi trecea prin cap că ar putea să fie altfel
când au început să-mi scotocescă lăuntrul

Oare ce prăpăd se petrecea acolo?

Pe când un miracol, sau un sfârșit,
sau un octombrie ca o minune,
acasă,
în fiecare vis?

Eli Gîlcescu 

joi, 4 octombrie 2018

Și acest citat...


Am prea mult respect pentru Dumnezeu pentru a-L face responsabil pentru lumea aceasta absurdă.

Georges Duhamel

duminică, 2 septembrie 2018

Cred că


... mi-ar fi plăcut să
mă trezesc departe de aici
într-o mirare
cu tot ce are ea mai al ei
numai dimineața
la răsăritul soarelui
călcând iarba
și nu știu de ce s-a rărit cu totul
de timpul meu
chiar de lumea mea

doar dacă...
mereu nevoită să o iau din loc
mă îndepărtez tot mai mult de ea

Eli Gîlcescu

miercuri, 29 august 2018

Când dintr-un vis în altul


Mai aproape de ziua aceea
de verde
de caldă și
fără scăpare
zvâcnind de departe
dimineața 
fără de noapte 
singura mea rugăciune
e tot ce începe
când
cea mai adâncă liniște se lasă
închid ochii
împăcată cu
toamna
într-o clipă
și mai tristă
și mai...

niciodată după cealaltă
acolo unde e și inima
sau prea mult


Eli Gîlcescu


duminică, 26 august 2018

Câte-s altfel


... în ceasul amiezii
când liniștea doare și doare
alt gând în tainic amurg,
adăpost
promisiunii dintâi; e tot ce mai pot
să îndur
tot mai aproape                                                                             
ultima frunză,
alt anotimp dincolo de noapte de zi,
privind împrejur,
același „surâs strâmb, și scurt, și slut“,
agonizând uneori
același strigăt
îl știe doar clipa neclipă
al zilei sfârșit
mai străin de iubiri,
mai sărac de lumini,
cu strângeri de inimi
când mai aproape duminica
aceeași
cu toate păcatele pe de rost
și tot nu-i destul

Eli Gîlcescu

joi, 23 august 2018

De-o sărbătoare e vorba


Sărbătoare națională. Cu steag la poartă, cu paradă. Și musai și costum național. Ori e paradă, ori nu e! Nu am cum să nu-mi amintesc. Cum ne luau în tabere și ne pregăteau pentru această zi. Nu te puteai opune. Și tot așa, la munci agricole. Apoi ne luau copiii la săpat de șanțuri. Așa-zisa tabără de la Caracal! Doamne! Regim de ocnă. Nu-i puteai scăpa. Se amestecau cu forța în viața ta. Erai prizonierul lor. 
N-a fost numai atât! A fost mai mult. 
Iar unele amintiri nu mai au ce căuta acum.
Nici faptele de atunci.

Eli Gîlcescu

luni, 13 august 2018

Un prieten de care mi-e dor

A iubit poeții. El însuși poet. Nu s-a vrut înregimentat în vreo uniune. Nu știu dacă avea un clasament. Dar poezia i-a fost dragă. Era liniștea însăși pe care o stăpânea cu delicatețe. N-a intrat în jocul subiectiv al imprudenței. Dacă aveai norocul să-ți citească o poezie, erai printre ai lui. Nu mi-a citit niciun poem. Dar nu eram un nimeni pentru el. Și o simțeam de câte ori îl căutam. Avea încredere în mine. Acum, de departe, pot să-i vorbesc ca unui prieten. Prieten 
perfect. Așa era. Pentru mulți. Și nu exagerez. Când intra undeva măsura cu un zâmbet pe fiecare. Lumina cu candoare jocul nostru pe terenul artei, uneori salvându-ne de pericolul alunecării în prăpastie – singurul loc pe care l-a înnobilat în nota impresionabilității discrete, fine.
M-a acceptat în Curtea cu Prieteni. Iar prietenilor din grupul Arta Conversației, ca o legănare delicată pentru poezie, le-a pregătit o stare sufletească inefabilă în locurile încărcate de istorie, Poiana lui Mihai.
Pentru amintirea de aziun nume în litere –  VIOREL GÂRBACIU – cu timpul cicatrizate de eternitatea lui.

Eli Gîlcescu
12018-08-13

Photo: Pusdrea Mariana

sâmbătă, 11 august 2018

Chiar și viața


... cât ai clipi
peste o lume în care
dacă nu te grăbești
dacă nu i-o iei înainte
nimeni nu mai poate s-o împiedice
să te înjunghie adânc
când nu mai are nevoie de tine
chiar și viața

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 4 august 2018

Și diminețile


... peste care am dat în ultima vreme, multe asemenea dimineți, în care nu-mi găseam locul. Când căutam și nu știam ce. Dimineți care nu s-au jertfit din greșeală, într-o măsură fără măsură de evitat. În cascadă. Fiecare în felul ei.
Știi, diminețile care nu țineau cont de ești tânăr sau bătrân, nici sărac sau bogat, nici chinuit într-un bordei sau în mirajul unui palat. Ele doar vin! Atât! Ca cea de azi, plină de viață și frumusețe, cu gusturi explozive, îndrăznețe. Dimineața și Profeția poetului. Dimineți cu levănțică. Și nu-mi mai doream nimic. Mă lăsam doar purtată, așa, în legănare de poezie, pe neașteptate, alt chip, alt suflet, altă savoare. Și mă bucuram. 

Eli Gîlcescu

Foto credit de la Ioana Z.


marți, 31 iulie 2018

Ascultând ploaia


... fără pauze
să mă facă să visez puțin
mai tare decât orice
la atingerea nopții
când somnul doare
obosit de tăceri
aceleași cumplite tăceri
întoarse
sărutând dimineața
tot mai nesigură
nemiloasă
de neoprit

Eli Gîlcescu

duminică, 15 iulie 2018

Astăzi nimeni nu cântă

Nici greierele. 
Un greiere alb. De noroc. Sau poate ceva legat de sporul casei. 
Sau mai știi, poate că o adiere de suflet drag.
Astăzi aștept. Când toți așteaptă, eu aștept în fiecare zi. 
Și în fiecare vară.
Și încă ceva. 
Azi. Când inima tresare la fiecare zgomot. 
Un zgomot închipuit de primăvara când ai învățat să te înalți. 
Și înfloreau cireșii. 
Sau miracolul unei dimineți de odinioară. 
Când pluteam împreună în țara poveștilor. 
De atunci am rămas îndelung pe gânduri. 
Ca un coșmar. Coșmarul unei bunici. Împovărător.
Au trecut trei ani. Și aștept. Să continuăm povestea. 
Despre cum crește grădina, odată cu tine. Și să ne bucurăm.
Știi, parcă nu s-a schimbat nimic pe aici. Și încă suntem împreună. 
Ca în diminețile de ieri. Sau ca în cea de azi.
Povestea unui greiere alb.
De pe aici, pur și simplu, să-mi amintească de ziua ta.


Eli Gîlcescu

sâmbătă, 7 iulie 2018

Să nu mă aștepți astăzi



Am căutat lumina.
Lumina care nu s-a stins.
Încă.

Ce-o fi însemnând moartea? Tăcere? Liniște?
Pentru A C, doar „Lumini și umbre“. În fiecare zi. Într-o altfel de poveste.
Pentru mine, ceva îngrozitor. De neauzit. Și totuși... Ascult. Ascult și îndur.
Da, pentru că și moartea face parte din viață. 
De care numai Dumnezeu știe. Nu altcineva.

Am aflat de moartea mea și am plâns.

Am simțit că trebuie să plec. Dar unde? 
Oriunde. Numai să nu mai întâlnesc aceeași privire fugărită ca de o fantomă. 
Fantoma mea. 
Speriată, îmi venea să închei socotelile cu viața, și să aștept. 
Din când în când îmi sunau în urechi cuvintele ei. (Știți, v-am plâns! V-am plâns mult!)
Doamne! 
Și o tăcere stranie și greu de suportat se așternu între noi. 

Mi-era frig. Un frig dureros. 
Mă uitam în jur, și vedeam exact cum nu voiam să trăiesc. 
Nici să mor.

Eli Gîlcescu

joi, 31 mai 2018

Și gândul


... nu mai e viu pe lângă mine
ca și cum m-aș duce
ca și cum ai veni...

nu, nu e nimic

 Eli Gîlcescu


marți, 1 mai 2018

Ceva mai multe despre o dimineață

... și despre zâmbetul ei
binecuvântat de prima atingere caldă
cum se strecoară
să mă bucure 
după o iarnă lungă
dacă nu cumva și aceasta e doar o poveste 
mai frumoasă ca niciodată
o poveste numai pentru mine
atinsă de visare
pe iarba abia înflorită
departe

Eli Gîlcescu

Pentru când o stingere, un sfârșit

Nu ți-am scris numele pe cruce

e ca si cum ai pleca de tot
într-un loc mai plin de așteptări
de povești
mai întâi...
până când una singură, 
povestea pe care o lăsăm
când nu mai suntem 
nici unul, nici celălalt
și nimeni nu înțelege bucuria 
când cineva o îmbrățișează strâns 
strâns de tot

și va auzi păsările cum cântă


Eli Gîlcescu

joi, 19 aprilie 2018

Pietrele lumii

Și iernile parcă legate unele de altele
aleargă prn zăpadă
alt timp 
sfârșitul sfârșitului
undeva
însingurat la margini de hotar
în asfințit
poemul tău
îngândura aceleași pietre
sub lumini
numai astăzi
„de din spre stele
pietre care au durut”

Eli Gîlcescu

Și iarna... rezistă


Eli Gîlcescu,
Toronto, 19.04.18

miercuri, 18 aprilie 2018

Un poem... cât o primăvară

Voi ieși din iarna asta 

acum
când citesc poemul tău
”toate deodată, ca un fel de cor” se rostesc  
netulburate de slăbiciuni
cel puțin deocamdată
când ninge aprilie
ca o poveste de Crăciun
să mă bucur din nou
pentru fiecare 
cuvânt
ce trebuia să fie 
într-o altă poveste

pe înțelesul inimii

Eli Gîlcescu



duminică, 15 aprilie 2018

Când ai lumina cu tine

Lumina...
ce gingaș și sfios sună
sau un pretext
să visez
lumina altfel
să mă pot mărturisi
într-o duminică geroasă de aprilie
Doamne!
de ieri
îngrijorătoare semne
ploi înghețate
de idei, de prieteni, de grija zilei de mâine
și ”muzica pieirii”
Verdi și Luisa M.
intriga, iubire
și iarna asta
și vântul care nu se mai oprește
undeva departe
a înflorit singură grădina
și poemul tău
în inflația de cuvinte
dacă nu cumva suntem prea mândri pentru a recunoaște

Eli Gîlcescu

De-aș ieși din iarna asta


Eli Gîlcescu

miercuri, 4 aprilie 2018

Din seninul unui sfat

Când vine vorba de sfaturi, dar mai ales cele într-un grai cucernic și senin, cele care te fac să te simți important, dar și împăcat că poate într-o zi vei descoperi calea ta. Și atunci, cu dor și îngrijorare, poți mulțumi celor care au investit în tine. Important să nu uiți că într-o perioadă de timp, mai lungă sau mai scurtă, ți-au stat aproape. Numai atunci vei putea cunoaște adevărata împăcare cu tine. Altfel, te pierzi în risipă. De aceea, mă bucur enorm când citesc interviurile cuiva. De această dată, un interviu semnat Mihai Buruiană, în Revista „Mugurul” (Liceul Mihai Viteazu din București), avându-l ca interlocutor pe octogenarul Victor Eftimiu, interviu realizat în 1969. Ca scriitor, academician şi, în special, ca îndrumător al tinerei generaţii, i-a sfătuit pe cei care vor să urmeze calea lui să aibă pasiune pentru această frumoasă artă, să persiste, să nu se descurajeze, să nu ţină seama de atacuri, să nu fie dezamăgiţi de insucces şi să nu fie înfumuraţi de succes”
Și nu uita că mereu cineva îți va ieși în întâmpinare, și te va îmbrățișa. O va face din propria inițiativă. Abia atunci vei ști că ești pe drumul tău. Dar despre toate voi avea timp să-ți povestesc. Deocamdată, mi-au venit câteva fotografii de acasă. Grădina înflorește. Singură. Iar eu mă pregătesc pentru o zi cu ninsoare. Pe aici, aprilie e în dizgrație. Și mai sunt 3 zile până la Sfintele Paști. Lumina, cu tine! Și în fiecare! 

 Moșia Gâlceștilor, 4 aprilie 2018
Moșia Gâlceștilor, 4 aprilie 2018



Eli Gîlcescu, Toronto, 4 Aprilie 2018

marți, 20 martie 2018

Fără cuvinte

... dinaintea ultimei nopți 
ne furișam alene 
printre semnele altei vieți
pe un câmp de flori
să ne fie drag... 

și așa până târziu 
acolo
unde nici iarba nu uită 
să scalde 
între două adieri 
o altă primăvară 
într-o zi 
va cânta pentru noi

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 17 martie 2018

A 13-a primăvară

... îmi plânge la rădăcini 
pământul
în necontenită ofilire
cade pe gânduri
sângerează
grele tăceri.

Și totuși în altă parte plouă, 
plouă 
în fiecare noapte,
legănând primăverile,
fără răgaz,
ca o chemare
dincolo de întuneric, tresărind 
dimineața
atât de aproape de tine.

Eli Gîlcescu
16 Martie 2018

Altfel nu ar fi primăvară

… Acolo

cu miros de iarbă crudă
sub viscolul de-afară
cântecul meu
ridică din pământ
sărutul cireșilor în rugă
primăvară de primăvară 
și atât de cald dinainte

Eli Gîlcescu
17 martie 2018

vineri, 16 martie 2018

N-am mai dansat demult

Am uitat astăzi 
lumina...  
sălbăticită de atâtea ploi
în zori  
alipind 
pe același colț de neuitare
cânturi de fecioară
toate cu-ale mele
cine știe unde...
cine știe când

Eli Gîlcescu

duminică, 11 martie 2018

miercuri, 7 martie 2018

E prea mult

... sau prea puțin
un fulg de zăpadă într-un infinit de 
tăceri
acum 
când mă înspăimântă atingerea lor

Eli Gîlcescu