luni, 30 noiembrie 2015

DUSÎNTORS

Din clipa de ieri mai mult... zilenopți
cu pleoape închise, ceas de ceas,
când floarea de sus ascunde un joc
alt braț adormind alte lumi, alt glas
o clipă în inimi de cearcăn albit
tulburate ape de lacrimi de-ajuns
izvoare pierdute, cât le jertfim     
în dulcele-amiezii, tot mai aprins
departe lovind alt dor nesupus,
de dragul tău, aceleași iubiri
mugurind, înflorind mai mult, mai înalt,
una cu tine-n tăceri să ne fim
pentru ziua de mâine, iar încercări,
alt timp al celui neîncercat,
prea puțin timp mai avem
de neauzit, de neînțeles
prea târziu

duminică, 29 noiembrie 2015

Ecouri

În miezul unui vis
încolo și-ncoace
la solstițiul pur al pietrei
printre tăceri de nepătruns
dacă ar mai fi să ajung
până la tine
înainte să se strice toamna
de Crăciun


Eli Gîlcescu

joi, 26 noiembrie 2015

marți, 17 noiembrie 2015

duminică, 15 noiembrie 2015

Zori de hiacint

Am atins universul atât de știut

atât de aproape de
altfel de cer-anotimp
iar strigătul meu 
de e viu sau cântând 
zori de hiacint 
până când
până când
mă las țărână 
„să cresc din iarba pe care o iubesc“

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Îmi pare tot mai departe dimineața

Printre strigăte sălbatice
nu mai dau beznei răgaz
nici durerilor până la capăt
sar peste noaptea mâniei aprinse
și iar strigăt până în ziua de azi
tot în necaz se vor cutremura toate
tot în pustie ne vor urni 
tot

Dansul nopților





luni, 9 noiembrie 2015

Introspecție



Am ales toamna să semene cu cea de azi
cu seninul de un albastru neobișnuit
îmbujorat într-o parte
dimineți
în plină lună a visurilor
cu totul în voia lor
să-mi privești în ochi
oriunde toamna
de dinaintea nopții de pe urmă
neaflatul nicăieri
fără să însemne mai mult
prea târziu noiembrie
nicăieri

joi, 5 noiembrie 2015

Celebrând viațamoartea


M-am săturat de toamne
hăituite
ca o sălbăticiune
se uită drept în ochi
înaintea zorilor

Îmi taie pofta de viață
mirosul morții


Eli Gîlcescu

marți, 3 noiembrie 2015

Te-am citit toamna


În cel mai lung vis al meu
precum florile-n zori
coborât pe pământ
alt zbucium de plâns 
până când apele dorm
cu gândul acelui timp depărtat
în ciuda toamnei de ieri
ca și cum n-ar fi fost 
ca și cum nu va fi

Eli Gîlcescu

Ești singur

Azi
și acum ascultând 
ca un ecou ireal 
și al nimănui
dintr-un pumn de pământ
cad toamne 
în povești
cad 
ghemuite
printre ploi
noapte de zi
de departe
noiembrie 
până lumină 
dincolo lumina

Ești singur
și plouă în toamna ta

Eli Gîlcescu