luni, 26 noiembrie 2018

Înțelesuri amare


… noaptea

are culoarea ochilor tăi

și plâng

îngreunînd toamna

toată

cu o poveste de Crăciun

Eli Gîlcescu

duminică, 25 noiembrie 2018

O fi tot ea...


Aș fi putut deseori să uit
cât de mult trebuie s-o iubesc
și caprele cu nărav
după ce mi-au sângerat mâinile
când le priponeam din loc în loc 
lângă iarba crudă
scuturată de rouă
în cel mai lung vis 
să netezească de stricăciuni
pădurea 
chiar dacă n-o văd
să tot fie acolo
unde există întotdeauna
în orice poet
ea însăși 

Eli Gîlcescu

luni, 19 noiembrie 2018

Atunci


... când iarna visează 
atât de neliniștit și de alb
o altă lume mai de Doamne-ajută
pe neașteptate
sub ninsoare
atât de departe
atât de frumoasă
atât de dor

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 10 noiembrie 2018

Pădurea #rezist sau o lecție de nesupunere

Și...
fără să afli
pădurea are ceva din tine.
Se preumblă ca un ecou
care îmi scapă mereu 
Dumnezeu știe pe unde
ca pentru un somn lung.
Și asta nu e tot.
Uneori
are culoarea ochilor tăi
și plâng
îngreunând-o
toată
cu o dragoste mai veche
după o atât de lungă despărțire
să nu moară
de două ori blestemată
prin afară.

Eli Gîlcescu

marți, 6 noiembrie 2018

Ceva în legătură cu ea...


... s-o scutur de patimi
să nu-i fie întuneric
nici frig sub arbori
s-o învăț măsura pașilor
strigătul solitar
să-i bucur iarba 
cântecul vechi prin copaci
să-i dezmierd 
vatra încinsă de-așteptări 
verdele nuc
fereastra păzind 
mai mult decât un soare plăpând 
ca un ecou ireal
și al nimănui
dintr-un pumn de pământ
mereu înaintea zorilor
ghemuit
printre tufănici
crizanteme
lumini
noiembrie
acum
acum

Eli Gîlcescu