Atunci

... când iarna visează

pe neașteptate

totul atât de la fel

spre cea care pleacă

spre cea care vine

de altundeva ca un cântec

de altcândva

iar eu nu am liniște până n-o aud

 

Eli Gîlcescu

19.11.2022

Versul verde al iubirii

Written by Iuliana Radu, Monday, 12 November 2012 12:21

Recunoscându-mi-se echilibrul liniștit de idei, de opinii, de sentimente, am cântat la mai multe partituri, dar cu fiecare, am intrat în armonie. 

 

Elisabeta Gîlcescu ne incită cu „necunoscuta” sau inocenta chemare a iubirii. Volumul „Necunoscuta chemare a iubirii” a apărut la Editura Măiastra în 2012 la Târgu Jiu. Expresia ce dă titlul se descifrează doar după ce citești toate poeziile. Poeta este o adevărată stilistă. Și stilul este omul, așa cum scriau La Bruyere și Leclerc. Trecerea timpului prin momente singulare sau conexate și divizarea spațiului definesc evoluția iubirii din centrele de vizualizare intrinsecă sau extrisecă alese de domnia sa. Elisabeta Gîlcescu (volumele Ieri ți azi - Editura Măiastra, 2009; La cumpăna dintre ani - Editura Măiastra, 2010; Flori de câmp - Editura Măiastra, 2010 ) alege cu infinită grijă cuvintele, se joacă uneori cu ele, definind ușor trăirile reale sau închipuite, dorințele de perfecțiune în definirea sentimentelor.
Limpezirea gândurilor, singurătatea (fără leac), nestăvilitul timp, stelele (slabe de înger), renașterea (după adunarea cioburilor iubirii), singurătatea, durerea înstrăinării, dar și mântuirea însingurării ne intrigă prin descrierea lor.

„Necunoscuta chemare a iubirii”
Moșia Gâlceștilor, 2012