miercuri, 29 decembrie 2021

Când vreau să scriu despre tine

... întâi pun mâna la piept

acolo în dreptul ei să nu se aprindă

în vibrație

să nu cadă în poală

dacă pui urechea

mici artificii zvâcnesc în urechi

cum se bâțâie încolo-încoace

între pocnete și trosnete

să n-o aud cum țopăie

 

A spus cineva „păzește-te de ea“!

Păzește-o bine!

 

Eli Gîlcescu

30.12.21


duminică, 26 decembrie 2021

Doar Crăciunul atât de dumnezeiesc


... azi

chiar dacă nu am sărutat crucea

înainte

nu m-am rugat îndeajuns

la Sfânta Liturghie

am uitat de milostenie

din nou

fiecare zi

ținându-mă de mână

până acolo

unde nimeni nu mai știe

nimeni pe lume

chiar dacă le simt dureros lipsa

întru mila Domnului

mai simplu

mai mișcător până în adâncul inimii

învierea și viața

un truc pentru adevăr

de parcă o altă lume în jur pentru

ziua cea de pe urmă

sau nu

 

Eli Gîlcescu

22-26 dec.21


vineri, 24 decembrie 2021

Quid est homo

... o mică glumă a lui

Dumnezeu

doar așa să mă bage în sperieți

o zbucnire și a fost de-ajuns

cu tot

și grijania mocnind în vene

tot mai buimac

încolo și încoace 

aproape

în gol

 

într-o torpoare

făcându-mi cruce

sfârșeam

puțin câte puțin

ca o uitare de locurile acelea

lovite din străfunduri

pe ape – glasul sângelui

peste prag de lumini

dincolo de vis

de leagăn

prima zăpadă

cântecul meu

 

fără oprire

ultima lună plina

cel mai frumos dar de Crăciun

ziua de mâine

 

Eli Gîlcescu

20-22.12.21

luni, 20 decembrie 2021

Te-am plâns și te-am tot plâns

... tăcută

ca un poem fără cuvinte

un poem de ger cu soare

și fum alb

ultimul din acest an

încă visător

 

până mi s-a strâns inima

încărcată de reproșuri

cu mirosul cenușii umezite

te-a plâns și marea

în toate culorile

în legitimă apărare

cel mai fericit Crăciun

 

Eli Gîlcescu

19 – 20 decembrie 2021


vineri, 17 decembrie 2021

Un psalm monoton


... cât un stat de lumină

cât o atingere noaptea

de teamă încolo și încoace

nu din voia mea

departe departe 

murind

 

nici viața nu mai e viață

nici cea de acum nici cea care vine

despre care vorbesc bătrânii

până îi podidesc plânsul și încep a tremura

atât de triști

 

până și pământul care se vede nu mai e 

pământ în ruină

se întinde ca pirul

născocitor de rele 

trufaș

fără dragoste firească

fără milă

călcător de cârtițe  

de furnici

supus stricăciunii


mai departe

 

știi ce vreau să spun

 

Eli Gîlcescu


joi, 9 decembrie 2021

Pot s-o iubesc până la capăt


... fără să înțeleg această furie absurdă, și ploile în opoziție cu iarna, și 

lumina fără putere, ca și cum o toamnă nesfârșită ar domni peste grădini

cu greutate, fără s-o audă.

Doar o visez. La fel de solemnă.

Și demnitatea care i s-a cuibărit în trup. Și fala, și maiestatea impunătoare.

Și cântecul ei trist până la capăt

Chiar dacă viața, ploaia și norii nu țineau pasul cu ea

amintirile ei fragile, rezervele ei simple, nicidecum luxoase,

i-au redat putere și curaj.

Uneori i se părea că Dumnezeu și lumea o uitaseră. 

 

MB: „Nu l-ar putea lua Municipalitatea, direct?“

IB, mai inspirată, mi-a propus să-l iau eu.

Sau cei 4349 membri Arta conversației.

Totul s-ar termina în liniște și în chip fericit.

Mai ales discret. Fără firme intermediare. Fără publicitate.

Fără acest divertisment „cool“ printre locuri rare și rime agile.

 

Ne-a lăsat dragostea în palmă, iar noi am murit-o a doua oară.

Vechi cicatrici ca picăturile de ploaie pe genunchi și glezne –

cicatrici ce o despart de cei care n-au apărut niciodată în duminicile de ieri,

pe care le-a iubit și în care a crezut

pentru că au însemnat totul.

Fie și aripi pentru încă un centimetru de viață

într-un curcubeu,  

când și când,

zâmbind

 

Eli Gîlcescu

7 dec. 21 (aproape 7 luni in memoriam)


sâmbătă, 4 decembrie 2021

E încă viață


... mai puțin decât nimic


și nu înțeleg

de ce

se ascund

în dulcele-amiezii

tot mai aprins

de părere de bine

de rău

plâng

muribund

alt timp ce-a trecut


Eli Gîlcescu

joi, 2 decembrie 2021

De ochii lumii

 

… niște ulii mereu la pândă

au furat cutia milei

nimeni nu s-a întrebat de ce

te-au îmbrăcat frumos

mulți

nu te cunoșteau

nici Dumnezeu

nu mai văzuse atâta lume

să tragă de ea

până nu mai e

 

Eli Gîlcescu

2.12.21

O trecere în tăcere... asurzitoare

A fost cel mai modest om de cultură. Doar cîțiva îi pot sta alături. Din ce în ce mai puțini în timpurile noastre.

Prietenoasă cu cel ce voia să-i calce casa. Și în orice loc, în orice moment, înnobilînd inimi, clipă de clipă. O casă mereu deschisă pentru prieteni, o casă plină de cărți, așezate una lângă alta, cu iubire ca pentru o ființă, cărți multe...

Mai țineți minte colindul din decembrie 2012? Florentin,Elisabeta B., Iulia, Valentin... În prag, cu același zîmbet duios...

Și cât de frumoasă era! Încinsă de dragoste, glasul nu-i tremura, nici fruntea nu i se încrunta. O mîngîiere și povestea. Mereu în lumină, risipind oricare întunecare, oricât de adîncă era. Un regal al simplității și al umanului. 

Au urmat și alte întîlniri memorabile.

Azi, tristețea mă pune pe gînduri. Și doare.

O altă poveste.

Nu cred că și-ar fi dorit s-o citească. Nici s-o trezească pe cea de ieri.

Nici să asculte tăcerea mormîntală a casei

... dincolo de ușă, însîngerîndu-și mîna

Eli Gîlcescu

2.12.21


„... a învăţat generaţii după generaţii arta conversaţiei a rămas singură în apartament din 2012. Şi-a pierdut mai întîi fiica şi apoi soţul. În ultimii ani a împărţit apartamentul cu Angela, femeia care a avut grijă de ea şi pînă la moarte, în luna mai a acestui an.“ ( Eduard Uzunov)

https://observatornews.ro/eveniment/casa-scriitorilor-ileana-si-romulus-vulpescu-din-centrul-capitalei-scoasa-la-vanzare 

marți, 30 noiembrie 2021

Cât de frumoasă ești

... azi

într-o maramă de borangic

încinsă de dragoste

cânți

și glasul nu-ți tremură

de mânie

fruntea nu ți se încruntă

chiar dacă afară urlă viscolul

piciorele îți sângerează

iar fulgii de zăpadă joacă

în cadență

ești

una pentru toți

mai frumoasă ca ieri

 

Eli Gîlcescu

30.11.21 – 1.12. 21

luni, 29 noiembrie 2021

Ascultă-o azi

... doar azi

din cer

îngeri de zăpadă

nepriponiți pe-o parte

cealaltă strânge din dinți

în așteptare

priviri zidite-n prudență

un alt exil

ultimul zâmbet

pe apă pe iarbă

 

... doar azi

noapte de piatră

 

Eli Gîlcescu

30.11.21


duminică, 28 noiembrie 2021

Prima zăpadă

O aud în somn

peste tot

rătăcind semne

din senin

 

și un dor

azi ca și ieri

două jumătăți

tot unul

două brațe

tot inimi

sărutul 

de care nu știe nimeni

 

Eli Gîlcescu

29.11.21


sâmbătă, 27 noiembrie 2021

Un poem orfan

Aș fi putut să uit cât de mult

mi-au sângerat mâinile

când o priponeam din loc în loc

lângă iarba

scuturată de rouă

i-am rupt legăturile

ca și cum aș trezi-o

în zori

s-o netezesc de stricăciuni

abia acum

știu

de ce era

cât pe ce să mi-o golească

cea mai tare

dar și cea mai slabă din lume


Eli Gîlcescu


duminică, 21 noiembrie 2021

20.21

La moarte nu mă gândesc încă

... doar la o plecare undeva departe

unde să nu calc pe bani aruncați în urma mortului

și stau

mă întristez

și nu e ușor

chiar chin


nu mai văzusem atâta lume

jelind un tânăr


și ce mulți l-au așteptat să iasă din biserică

iar jalea e multă

pentru cei care mai au de tras

de viață

până când nu mai e


Eli Gîlcescu

De ce nu nu-ți pot spune

... ce ne desparte

ce ne apropie

de fapt pretext printre ciulini

rugi

oțetari

abia acolo în voie

simt că lumea e a lor 

uneori aproape de mejdină

mai înrădăcinați decât ieri

spre disperarea celor fără inimă

tac

tac cu adevărat

pentru că nu știu altfel

 

Eli Gîlcescu

20-21 noiembrie 2021


miercuri, 10 noiembrie 2021

Cine desfundă Strada Unirii

 




































Photos: Eli Gîlcescu

10.11.21

În armonie


Pe noi nimic nu ne doboară decât dacă omul, dându-și seama cât prețuiește el ca om, nu izbutește totuși să înțeleagă rostul lui în viață și nici să-și găsească locul. Și atunci ți se pare că, din toți cei ce te înconjoară, numai tu ești brânză bună și toată lumea cealaltă vrea să te înghită. După o bucată de vreme, însă, începi să te dumirești că partea cea bună din sufletul tău se află și în sufletele celorlalți și nu e întru nimic mai rea decât a ta; și atunci te mai ușurezi, iar cugetul începe să te mustre oarecum, pentru că te-ai crezut mai grozav decât ei și ai dat ghes să te cațări numaidecât în vârful clopotniței când, în fapt, clopoțelul tău e atât de mititel, încât, în cântarea clopotelor de sărbătoare, nici măcar nu se aude. Și ai să mai vezi după aceea că clinchetul tău sună tare bine în armonia glasurilor unite laolaltă, pe când așa, răzlețit, se-neacă în dangătul clopotelor bătrâne, ca o muscă în ulei. Ai înțeles ce vreau să spun?
Gorki, Mama

sâmbătă, 6 noiembrie 2021

Vreau să scutur toamna


… s-o scutur de patimi
să nu-i fie întuneric
nici frig sub arbori
s-o învăț măsura pașilor
strigătul solitar
să-i bucur iarba
cântecul vechi
să-i dezmierd
vatra încinsă de-așteptări
verdele nuc
păzind
mai mult decât un soare plăpând
ca un ecou ireal
și al nimănui
într-un pumn de pământ
ghemuit
printre tufănici
crizanteme
lumini
noiembrie
acum
acum

Eli Gîlcescu


miercuri, 20 octombrie 2021

Sub toamne


Într-o seară de octombrie, cu o exclamație de entuziasm, merită să-ți pui și o dorință, până vei întâlni, îmbrățișați și goi, doi nebuni și restul lumii, într-o nesfârșită joacă prin anotimpul iubirii, intersectat de planuri paralele, existențiale iubiri care trebuie să se întâlnească, să se evite, destine care se fac și se desfac, vieți care încep, se termină, ca mai toate diminețile
care au văzut multe. despre unele vorbesc, pe altele le trec sub tăceri, până rup frica de noapte, și nu știu ce aștept ca nu cumva să se dea peste cap o toamnă ca aceasta, când pleacă-vine, ca o senzație de neliniști, de zbucium, și nu se va ști nici unde, nici când mă va lua de mână să nu aud prima zăpadă... să nu aud

 

Eli Gîlcescu



duminică, 17 octombrie 2021

Plimbare de voie

... printre cărți rare 

ce par a ține de acea scriere universală –

un paradis 

din care nu se poate ieși 

decât prin trădare sau moarte

între iubita abandonată și noua locuință

nu-i cine știe ce deosebire

fie pentru un motiv sau altul,

printre haimanalîcurile celorlalți rațiunea

în locul instinctului

unei limbi de lemn tembelizat de mizerie –

inamicul jurat al oricărei schimbări

 

pentru o clipă numai, își ascultau cu grijă sufletul

fără măști, printre semne și simboluri,

fără teama de oameni

solidari

în locul unde îmboboceau poeme

cu petale de-ntuneric și surâsuri ferecate

într-un gând comemorat ortografic de-un punct,

o nouă odisee dintr-un nimic și-o floare (in memoriam)

 

Eli Gîlcescu


vineri, 8 octombrie 2021

De ce mă tem

... de tăcerea ta

de strigătul unui apus

buimac

numai atât cât

undeva

nu prea departe

o furtună pe cer senin

mă va lua

spre capătul ei


Eli Gîlcescu


Loteria unei vieți

... sau o înălțare

după o viață lungă

și apele le vei bucura

să nu mai fie reci

nici fierbinți

nici lacome

să nu poată pricepe de ce

 

Eli Gîlcescu



O postare neînsemnată

... de acolo de unde începe

un ospăț sub asediu

fără să-l vedem

dar știm că există

se scufundă

trist și lung

incomunicabil

Octombrie

nimic de conveniență

nimic de negociat între

două lumi paralele

una la adăpost cu totul

cealaltă orfană de anotimp

și flori            

până se face deodată liniște


Eli Gîlcescu

8 oct. 2021


joi, 30 septembrie 2021

Departe de mine

… mi-ar fi plăcut să

mă trezesc

departe de aici

într-o mirare

cu tot ce are mai al ei

dimineața

la răsărit

călcând iarba

nu știu de ce s-a rărit cu totul

doar dacă…

nevoită să o iau din loc

âmă îndepărtez tot mai mult

ca un călător care nu are altceva de ales

între două trenuri

unul mai trist decât altul

 

Eli Gîlcescu