... întâi pun mâna la piept
acolo în dreptul ei să nu se aprindă
în vibrație
să nu cadă în poală
dacă pui urechea
mici artificii zvâcnesc în urechi
cum se bâțâie încolo-încoace
între pocnete și trosnete
să n-o aud cum țopăie
A spus cineva „păzește-te de ea“!
Păzește-o bine!
Eli
Gîlcescu
30.12.21
... azi
chiar dacă nu am sărutat crucea
înainte
nu m-am rugat îndeajuns
la Sfânta Liturghie
am uitat de milostenie
din nou
fiecare zi
ținându-mă de mână
până acolo
unde nimeni nu mai știe
nimeni pe lume
chiar dacă le simt dureros lipsa
întru mila Domnului
mai simplu
mai mișcător până în adâncul inimii
învierea și viața
un truc pentru adevăr
de parcă o altă lume în jur pentru
ziua cea de pe urmă
sau nu
Eli Gîlcescu
22-26 dec.21
... o mică glumă a lui
Dumnezeu
doar așa să mă bage în sperieți
o zbucnire și a fost de-ajuns
cu tot
și grijania mocnind în vene
tot mai buimac
încolo și încoace
aproape
în gol
într-o torpoare
făcându-mi cruce
sfârșeam
puțin câte puțin
ca o uitare de locurile
acelea
lovite din
străfunduri
pe ape – glasul
sângelui
peste prag de
lumini
dincolo de vis
de leagăn
prima zăpadă
cântecul meu
fără oprire
ultima lună plina
cel mai frumos dar de Crăciun
ziua de mâine
Eli Gîlcescu
20-22.12.21
... tăcută
ca un poem fără cuvinte
un poem de ger cu soare
și fum alb
ultimul din acest an
încă visător
până mi s-a strâns inima
încărcată de reproșuri
cu mirosul cenușii umezite
te-a plâns și marea
în toate culorile
în legitimă apărare
cel mai fericit Crăciun
Eli Gîlcescu
19 – 20 decembrie 2021
cât o atingere noaptea
de teamă încolo și încoace
nu din voia mea
departe
departe
murind
nici viața nu mai e viață
nici cea de acum nici cea care vine
despre care vorbesc bătrânii
până îi podidesc plânsul și încep a tremura
atât de triști
până și pământul care se vede nu mai e
pământ în ruină
se întinde ca pirul
născocitor de rele
trufaș
fără dragoste firească
fără milă
călcător de cârtițe
de furnici
supus stricăciunii
mai departe
știi ce
vreau să spun
Eli
Gîlcescu
cu greutate, fără s-o audă.
Doar o visez. La fel de solemnă.
Și demnitatea care i s-a cuibărit în trup. Și
fala, și maiestatea impunătoare.
Și cântecul ei trist până la capăt
Chiar dacă viața, ploaia și norii nu țineau pasul
cu ea
amintirile ei fragile, rezervele ei simple,
nicidecum luxoase,
i-au redat putere și curaj.
Uneori i se
părea că Dumnezeu și lumea o uitaseră.
MB: „Nu l-ar putea lua Municipalitatea, direct?“
IB, mai inspirată, mi-a propus să-l iau eu.
Sau cei 4349 membri Arta conversației.
Totul s-ar termina în liniște și în chip fericit.
Mai ales discret. Fără firme intermediare. Fără publicitate.
Fără acest divertisment „cool“ printre
locuri rare și rime agile.
Ne-a lăsat dragostea în palmă, iar noi am murit-o a
doua oară.
Vechi cicatrici ca picăturile de ploaie pe genunchi
și glezne –
cicatrici ce o despart de cei care n-au apărut
niciodată în duminicile de ieri,
pe care le-a iubit și în care a crezut
pentru că au însemnat totul.
Fie și aripi pentru încă un centimetru de viață
într-un curcubeu,
când și când,
zâmbind
Eli Gîlcescu
7 dec. 21 (aproape 7 luni in memoriam)
... mai puțin decât nimic
și nu înțeleg
de ce
se ascund
în dulcele-amiezii
tot mai aprins
de părere de bine
de rău
plâng
muribund
alt timp ce-a trecut
Eli Gîlcescu
… niște ulii mereu la pândă
au furat cutia milei
nimeni nu s-a întrebat de ce
te-au îmbrăcat frumos
mulți
nu te cunoșteau
nici Dumnezeu
nu mai văzuse atâta lume
să tragă de ea
până nu mai e
Eli Gîlcescu
2.12.21
A fost cel mai modest om de cultură. Doar cîțiva îi
pot sta alături. Din ce în ce mai puțini în timpurile noastre.
Prietenoasă cu cel ce voia să-i calce casa. Și în
orice loc, în orice moment, înnobilînd inimi, clipă de clipă. O casă mereu
deschisă pentru prieteni, o casă plină de cărți, așezate una lângă alta, cu
iubire ca pentru o ființă, cărți multe...
Mai țineți minte colindul din decembrie 2012?
Florentin,Elisabeta B., Iulia, Valentin... În prag, cu același zîmbet duios...
Și cât de frumoasă era! Încinsă de dragoste, glasul nu-i tremura, nici fruntea nu i se încrunta. O mîngîiere și povestea. Mereu în lumină, risipind oricare întunecare, oricât de adîncă era. Un regal al simplității și al umanului.
Au urmat și alte întîlniri memorabile.
Azi, tristețea mă pune pe gînduri. Și doare.
O altă poveste.
Nu cred că și-ar fi dorit s-o citească. Nici s-o trezească pe cea de ieri.
Nici să asculte tăcerea mormîntală a casei
... dincolo de ușă, însîngerîndu-și mîna
Eli Gîlcescu
2.12.21
„... a învăţat generaţii după generaţii arta conversaţiei a rămas singură în apartament din 2012. Şi-a pierdut mai întîi fiica şi apoi soţul. În ultimii ani a împărţit apartamentul cu Angela, femeia care a avut grijă de ea şi pînă la moarte, în luna mai a acestui an.“ ( Eduard Uzunov)
... azi
într-o maramă de borangic
încinsă de dragoste
cânți
și glasul nu-ți tremură
de mânie
fruntea nu ți se încruntă
chiar dacă afară urlă viscolul
piciorele îți sângerează
iar fulgii de zăpadă joacă
în cadență
ești
una pentru toți
mai frumoasă ca ieri
Eli Gîlcescu
30.11.21 – 1.12. 21
... doar azi
din cer
îngeri de zăpadă
nepriponiți pe-o parte
cealaltă strânge din dinți
în așteptare
priviri zidite-n prudență
un alt exil
ultimul zâmbet
pe apă pe iarbă
... doar azi
noapte de piatră
Eli Gîlcescu
30.11.21
O aud în somn
peste tot
rătăcind semne
din senin
și un dor
azi ca și ieri
două jumătăți
tot unul
două brațe
tot inimi
sărutul
de care nu știe nimeni
Eli Gîlcescu
29.11.21
Aș fi putut să uit cât de mult
mi-au sângerat mâinile
când o priponeam din loc în loc
lângă iarba
scuturată de rouă
i-am rupt legăturile
ca și cum aș trezi-o
în zori
s-o netezesc de stricăciuni
abia acum
știu
de ce era
cât pe ce să mi-o golească
cea mai tare
dar și cea mai slabă din lume
Eli Gîlcescu
La moarte nu mă gândesc încă
... doar la o plecare undeva departe
unde să nu calc pe bani aruncați în urma mortului
și stau
mă întristez
și nu e ușor
chiar chin
nu mai văzusem atâta lume
jelind un tânăr
și ce mulți l-au așteptat să iasă din biserică
iar jalea e multă
pentru cei care mai au de tras
de viață
până când nu mai e
Eli Gîlcescu
... ce ne desparte
ce ne apropie
de fapt pretext printre ciulini
rugi
oțetari
abia acolo în voie
simt că lumea e a lor
uneori aproape de mejdină
mai înrădăcinați decât ieri
spre disperarea celor fără inimă
tac
tac cu adevărat
pentru că nu știu altfel
Eli Gîlcescu
20-21 noiembrie 2021
Eli Gîlcescu
Eli Gîlcescu
... printre cărți rare
ce par a ține de acea scriere universală –
un paradis
din care nu se poate ieși
decât prin trădare sau moarte
între iubita abandonată și noua locuință
nu-i cine știe ce deosebire
fie pentru un motiv sau altul,
printre haimanalîcurile celorlalți rațiunea
în locul instinctului
unei limbi de lemn tembelizat de mizerie –
inamicul jurat al oricărei schimbări
pentru o clipă numai, își ascultau cu grijă
sufletul
fără măști, printre semne și simboluri,
fără teama de oameni
solidari
în locul unde îmboboceau poeme
cu petale de-ntuneric și surâsuri ferecate
într-un gând comemorat ortografic de-un punct,
o nouă odisee dintr-un nimic și-o floare (in
memoriam)
Eli Gîlcescu
... de tăcerea ta
de strigătul unui apus
buimac
numai atât cât
undeva
nu prea departe
o furtună pe cer senin
mă va lua
spre capătul ei
Eli Gîlcescu
... sau o înălțare
după o viață lungă
și apele le vei bucura
să nu mai fie reci
nici fierbinți
nici lacome
să nu poată pricepe de ce
Eli Gîlcescu
... de acolo
de unde începe
un ospăț sub asediu
fără să-l
vedem
dar știm
că există
se
scufundă
trist și
lung
incomunicabil
Octombrie
nimic de
conveniență
nimic de
negociat între
două lumi
paralele
una la
adăpost cu totul
cealaltă orfană
de anotimp
și flori
până se
face deodată liniște
Eli Gîlcescu
8 oct.
2021
… mi-ar fi plăcut să
mă trezesc
departe de aici
într-o mirare
cu tot ce are mai al ei
dimineața
la răsărit
călcând iarba
nu știu de ce s-a rărit cu totul
doar dacă…
nevoită să o iau din loc
mă îndepărtez tot mai mult
ca un călător care nu are altceva de
ales
între două trenuri
unul mai trist decât altul
Eli Gîlcescu
