joi, 27 februarie 2020

Aș vrea să-mi amintesc zâmbetul


Este imposibil să convingi un om care nu te aprobă, dar zâmbeşte. (Muriel Spark)
Zilele erau atât de agitate, încât noaptea stăteam întinsă în pat, bucurându-mă de linişte. În cele din urmă, adormeam mulţumită, pătrunsă de liniştea din jurul meu, dar înainte să mă ia somnul, mă desfătam cu gustul întunericului, al meditaţiei, al amintirilor, al perspectivelor promităţoare. Ascultam tăcerea. (Muriel Spark) 
Cu timpul, am ajuns la concluzia că era mai bine să faci parte dintre oamenii de rând. Fiindcă înalta societate n-ar supravieţui, s-ar prăbuşi fără clasa de jos, în vreme ce aceasta din urmă s-ar descurca foarte bine şi de una singură. (Muriel Spark)


Eli Gîlcescu

vineri, 21 februarie 2020

Nimic să nu rămână nespus

S-a făcut liniște. După acest spectacol, această acumulare de contradicții, de ascunzișuri, de întortocheri...
Nu-mi pot desprinde privirea de la Strada Unirii după ploaie.
Circulația a devenit de-a dreptul un chin. Nimeni nu mai e în siguranță.

Deunăzi, câțiva câini și un pisoi au sfârșit sub roțile mașinilor. Aproape de Carotaj.
Vizavi, o casă în paragină. Trebuie să treci pe partea cealaltă să nu te apese greu aerul.
Interesează pe cineva această realitate care cutremură cu adevărat? PrimăriaConsiliul local?
Nicidecum.

Calea Eroilor a fost și va rămâne de poveste. În fiecare an sunt aruncate în aer proiecte, promisiuni... Anul acesta, la fel. Tocmai pentru această zi nu ar fi trebuit să miște atât de lent, îngrozitor de lent, același scenariu.
Penibil chiar.

Dar, alt ghinion: tocmai de ziua lui Brâncuși, la Hobița liniște. Și-au pierdut răbdarea și localnicii. Și tinerii.

„Refacerea locuinței sculptorului este de datoria celor din administrația locală, în primul rând, de aceștia, dar se complac, pentru ca hobițenii să fie„ ȘI MAI SĂRACI ȘI MAI PROȘTI”, așa cum îi califica Brâncuși la întoarcerea sa în Hobița.“ (Ghe. A.)

Sculptorul nu este numai al hobiţenilor.  Am văzut o emisiune la TV5 MONDE, unde o scriitoare franceză anunţa că urmează să editeze o carte despre sculptorul Brâncuşi. De ce ei vor şi pot, iar noi nu? (Ana A.)

Cu bugetul tocat de bugetivorii „brâncușiologi“ de la Tîrgu Jiu, an de an, s-ar fi salvat de mult casa originală... dar fără sinecuri anexate politic și masonic, se vede treaba că nu se poate... Câte „Centre Brâncuși“ sunt la Tîrgu Jiu, nu mai puțin de 4... de râsul lumii și de plâns pentru Brâncuși! (Z. C.)

Poate de alături se aude limpede clinchetul vesel de pahare – neplăcut, neplăcut.

Un privilegiu nemeritat.

Eli Gîlcescu


joi, 20 februarie 2020

Constantin a lui Brâncuși

CÂTA IUBIRE ESTE IN ACEASTA MĂIASTRĂ CÂT ZBOR CUMINTE ȘI DUMNEZEIESC! PARCĂ ÎI SIMȚI INIMA BĂTÂND ȘI CĂLDURA TRUPULUI. 

Cât de necunoscători și cât de nerecunoscători suntem față de opera acestui GENIU

Cât de săraci spiritual. Cât de neînsemnați suntem in fata acestui SPIRIT pe numele pământesc: Constantin a lui Brâncuși !

„Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri. 
De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre.
Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul... Nu cred că voi putea izbuti vreodată... 

Dumnezeirea este pre­tutindeni; şi când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, şi când te simţi umil, şi când te dăruieşti. 

Divinitatea rămâne în opera ta; ea este magică...
Ei bine, o doamnă de la New York, care a simţit într-adevăr acest lucru, a plâns şi a îngenuncheat în faţa uneia dintre Măiestrele mele.“
Constantin Brâncuși

miercuri, 19 februarie 2020

Nimic să nu rămână nespus



Plină de furie, de zgomot și această zi, parcă în mințile necuratului, nicidecum a bucuriei.

Dacă Brâncuși nu exista, pentru cine acest spectacol grotesc, această acumulare de contradicții, de ascunzișuri, de întortocheri. O varietate de gânduri, dorințe, caractere. Și ce greu să le unești în numele unei zile, în numele artei.

Trecând de acest hotar agresiv, am pătruns în tainele Artei conversației.

Stela Anghel, prezentă la acest regal al artei, ne reamintește de „ființa ce ilustrează eterna sensibilitate a creatorului universal – idealul general-uman al zecilor de generații de cititori – mentorul iubit al grupului Arta conversației, scriitoarea Ileana Vulpescu, omul care a dăruit gorjenilor un eveniment de colecție, oprind din mers o clipă să bucure și toate câte au fost și vor mai fi miracol și tandră mirare, în țara lui Brâncuși (21,23,23 Aprilie 2016) – zilele inefabilului absolut.

Ecaterina Șerban își amintește drumul sărutului „cu atingeri de porți de iubire/ lăsate ca urme pe cer/ și-un cântec de Măiastră/ cu note împletite în spirale/ pe o Coloană infinită...“

Ovidiu Vasile „zugrăveşte din inefabil fraze,/ Iar ochii largi sub pleoapă deschişi în absolut/ Îşi caută lumina în spaţiul dintre raze... în locul unde piatra sărută timpul mut...“


 Ileana Vulpescu, Poarta Sărutului, Aprilie 2016


 Ileana Vulpescu, Masa Tăcerii, Aprilie 2016


Ileana Vulpescu, Coloana Fără Sfârșit, Aprilie 2016


Eli Gîlcescu
19.02.2020

duminică, 16 februarie 2020

Când moartea se arată în bobi


În Scrada trăia o ghicitoare în bobi, Florica. În momente grele mulți o căutau.Pe unii i-a încurajat, pe alții i-a speriat. Nu tăinuia nimic. Nici semn de boală sau de voinic, nici despărțire de neam, nici de blestem. Vorba ei, „ce-i în gușă, și-n căpușă“.

Scrădenii aveau obiceiul să arate primului venit lada de zestre. O țineau în odaia bună. Iar celor apropiați, lucrurile de înmormântare.
Între ei și cei de dincolo, Crucea lui Cristos.

Obișnuiți cu greul, ca și cum acesta era singurul ajutor.

Biserica era undeva deasupra ținutului însorit al Ciupei. Într-acolo și cimitirul, destul de greu să ajungi după ploi. Carul tras de boi urca anevoie. Se împotmolea în tină.

Se spune că înălțimile au fost făcute pentru a fi privite de jos, și nu pentru a privi de pe ele, în jos. Atunci se poate prăbuși sufletul, chiar dacă trupul rămâne pe loc. Numai din vale poți vedea lucruri mari. De pe culme, toate sunt mici, chiar și cel ce pleacă, din ce în ce mai mic, pentru că nu și-a rostit ultimul păcat, mai puțin înspăimântător decât tristețea care i-a luat locul. Pe un asemenea teren alunecos totul se prăvălește. Până când îl înghițea însăși tăcerea într-un ropot de aplauze, binemeritat de altfel.  

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 15 februarie 2020

Nimic să nu rămână nespus


Zațul de cafea

Un telefon se auzea undeva departe. Și cineva cățărându-se la fereastră. Era aproape amiaza. M-am trezit târziu. Cu toate semnele unei răceli. A doua în această iarnă. Și se pare că tot de la Luca mi se trage. Deși purta mască, atingerea a fost de-ajuns să se instaleze confortabil. Cu amețeli, dureri de cap, jenă la înghițit, nas umed, ochi înfierbântați, uneori cald, prea cald, alteori frisoane. Temperatura 35°C. Credeam că termometrul e de vină. Am încercat altul. Aceeași. Știam că și temperaturile sub 35,5°C semnifică o îmbolnăvire a organismului. Astfel, 29,5°C poate cauza leșin, 27°C – comă, 25 °C – deces. Hipotiroidismul și disfuncția hipotalamusului (regiunea creierului care reglează temperatura) duc la homeostazie. Și emoțiile răcesc corpul, mai ales cele puternice și persistente (Sindromul Wilson).
Stresul și hipoglicemia induc o scădere a temperaturii.

Dana F. mi-a sugerat să iau urgent ParaSinus. După prima pastilă, am început să mă dezmeticesc. Se apropie ora 5 p.m. Semnele de odinioară și-au pierdut din intensitate. O iau pe a doua.
Până văd ce se întâmplă, vă povestesc visul de azi noapte, sau mai bine zis din noaptea dintre vineri și sâmbătă. Citeam că visele sunt într-adevăr profetice dacă apar în timpul nopților de luni spre marți, precum și în cele de vineri spre sâmbătă. Acestea pot descifra viitorul celui care le visează și al rudelor sale. Atunci am găsi și răspunsul la problemele care ne macină. E adevărat că aseară m-am gândit la Lucas. I-am scris lui Yi. Încă nu știu nimic despre ei.

Știai că petreci în medie 6 ani din viață visând?
Știai că ai în medie între patru și șase vise pe noapte? La 5 minute după ce te trezești, uiți jumătate din ceea ce ai visat. După zece minute, uiți aproape tot.
Știai că cei mai mulți visează în culori totul. Puțini visează în alb și negru, mai ales vârstnicii.
Onirologii spun că zațul de cafea sugerează nesiguranță, oboseală, teamă de viitor, de a acționa, nevoia unui sfat, neîncredere...

Oboseala, da. Chiar și teama de ce va fi.

Eli Gîlcescu

15.02.2020

vineri, 14 februarie 2020

Nimic să nu rămână nespus

Un ambasador străin de Brâncuși (facebook)

Cât de aproape i-au fost M. Sadoveanu, Gh. Călinescu, Camil Petrescu, Geo Bogza, Al. Rosetti, V.Eftimiu, Al. Graur?
Străini de Brâncuși suntem toți.


Primarul orașului Târgu Jiu vrea un Consiliu Local fără dobitoci.

Google: Animal domestic (mai ales vită, mai rar sălbatic), prost, stupid, idiot, creatură, lighioană, necuvântător, dihanie, om lipsit de inteligență și bun-simț...


Dr. Seuss (Theodor Seuss Geisel), cărți, filme, citate

Una dintre cele mai populare cărți ale colecției semnate de scriitorul american, „Oh, the Places You’ll Go”, a fost concepută pentru a fi citită de viitoarele mămici în timpul sarcinii. Această carte este oferită cadou proaspeților absolvenți de liceu sau facultate, în Statele Unite.

How the Grinch Stole Christmas

Regizat de Ron Howard și Brian Grazeravându-l pe Jim Carrey în rolul principal, filmul este prima poveste în imagini a lui Dr. Seuss care a fost adaptată într-un film de lung metraj – o comedie fantastică, scrisă de Jeffrey Price și Peter S. Seaman.

You know you're in love when you can't fall asleep because reality is finally better than your dreams.
Știi că ești îndrăgostit când nu poți adormi, deoarece realitatea este în sfârșit mai bună decât visele tale. (Dr. Seuss)

Don’t cry because it’s over, smile because it happened.
Nu plângeți pentru că s-a terminat, zâmbiți pentru că s-a întâmplat. (Dr. Seuss)

The more that you read, the more things you will know. The more that you learn, the more places you’ll go.
Cu cât vei citi mai mult, cu atât vei ști mai multe lucruri. Cu cât înveți mai multe, cu atât vei merge în mai multe locuri. (Dr. Seuss)

Only you can control your future.
Numai tu îți poți controla viitorul. (Dr. Seuss)

You’re never too old, too wacky, too wild to pick up a book and read to a child.
Nu ești niciodată prea bătrân, prea trist, prea sălbatic pentru a ridica o carte și a citi unui copil. (Dr. Seuss)


Eli Gîlcescu

Valentine's Day

miercuri, 12 februarie 2020

Nimic să nu rămână nespus, nici azi

O dimineață însorită și o stare de bine.


Un telefon de la Aura M. Cu bucurie, ne amintim de experiențele didactice, dar mai ales cele extradidactice, pline de veselie, cu slănină ardelenească și „pionierată“. Simțim brusc să ne deschidem sufletul, să ne amintim nume, locuri, întâmplări și prietenia de care aveam nevoie ieri, sinceră, de curaj și zâmbet luminos.

Apoi Dana F. îmi amintește de minunatul Vasile. Se potriveau la dans.
Din una în alta, ne tot întrebam cum de „a tunat și i-a adunat“ pe cei cu inimă mare: Vasile, Bebe și Sandu.
Iar noi pe lângă ei, frumoase și jucăușe. Ca la Cheia
Și cât de golașe ne scăldam în râu! Iar fiul ei ne fotografia într-ascuns.

Și un citat drag.
De câte ori mă ţii de mână, am certitudinea că lumea e la locul ei.“ (Nicholas Sparks)

Îmi amintește de Notebook – un film care merită să-l (re)vezi. Scenariul, „Jurnalul unei iubiri“, de Nicholas Sparks (traducerea Mădălina Gavrilă) – o carte dedicată soției sale, Cathy – o poveste despre puterea unei iubiri de durată, o poveste de minune care va rămâne cu tine pentru totdeauna (Allie Hamilton şi Noah Calhoun în rolurile principale).

Eli Gîlcescu
12 febr. 2020

marți, 11 februarie 2020

Nimic să nu rămână nespus, azi


„Primul pas spre a scrie este să scrii. Nu să gândești.“

Așa am început ziua.
Cu o dezamăgire.
Cu ploi, atenționări meteo, coduri portocalii, 
cu vești triste de la Văleni despre ravagiile vântului de azi-noapte și dimineață. 
Cu bradul alb din grădină, doborât de furtună, tot la Văleni.

A urmat un scriitor premiat cu NOBEL.

Mirat, îmi ascult propriile fraze: „Nimic să nu rămână nespus“, îmi ziceam când i-am întâlnit prima dată pe torţionari faţă în faţă. „De ce să ţii buzele pecetluite ca un idiot? N-ai secrete. Lasă-i să ştie că lucrează cu carne şi sânge! Strigă-ţi teroarea, urlă când te doare! Ei trăiesc din tăcerile încăpăţânate: asta confirmă că fiecare suflet e un lacăt care trebuie spart cu răbdare. Deschide-te! Deschide-ţi inima!“  J.M. Coetzee în Aşteptându-i pe barbari

Și un film Finding Forrester – „povestea emoționantă dintre un nuvelist tăcut și retras pe nume Forrester (Sean Connery), care nu a mai scris nimic de când a câștigat Premiul Pulitzer, cu mulți ani în urmă, și Jamal (Rob Brown), un băiat de 16 ani care își dorește să devină scriitor. După prima lor întâlnire, descoperă că au o pasiune comună, scrisul, și devin buni prieteni în ciuda diferenței de vârstă. Atașamentul lui Forrester față de Jamal crește atunci când trebuie să-l apere pe acesta de profesorul Crawford (F. Murray Abraham), care îl acuză pe băiat de plagiat.“ (aici)

Eli Gîlcescu








sâmbătă, 8 februarie 2020

Azi e pentru tine




(Un solemn andante)

un poem neștiut de la malul Șușiței

pierea ca într-o destrămare

prin lumina Ta 

să pot vedea lumina


Eli Gîlcescu