Există oameni care nu pleacă.
Rămân în obiecte mici, în mirosul hârtiei, în ploaie,
în felul în care tăcerea respiră lângă noi.
De cinci ani, Ileana Vulpescu continuă să fie...
o scriitoare iubită, o stare de conștiință,
de delicatețe și adevăr.
Volumul în lucru Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu se scrie încă –
din amintiri, din gesturi, din prietenii, dintr-un dor care nu s-a fisurat.
Dor fără fisură
Azi sunt una cu ploaia
prea greu de înțeles
desculță prin iarbă
mă cauți
până ți se pare
că totul miroase a frig
rătăcit –
un vals trist de Sibelius
îți cântă în minte
iar
eu îl aud,
nu-l aud.
Din
dar de dor
Tic-tacul
inimii s-a mutat în mine,
prea greu de înțeles
desculță prin iarbă
mă cauți
până ți se pare
că totul miroase a frig
îți cântă în minte
iar
eu îl aud,
nu-l aud.
nimic nu e prea mult,
nimic nu e prea departe,
aceeași mireasmă –
o metaforă subtilă,
lasă dorul fără fisură
să curgă.
încă o simt în odaie.
Ferreira
O viață și-atîta tot
Credeam că visez, dar ești aici,
în „restul de vară” ascuns
în agrafele ce-ți prindeau odinioară
gândul
de două zile ating frânturi,
le las să se deschidă
ca un dop de plută veche
sub care tresare pământul.
11 Mai 2026
