O zi cu spor atins

Ziua Educației.

O minte, o carte, o viață. 

https://metaforacautarii.blogspot.com/2026/10/o-zi-cu-spor-atins-o-minte-o-carte-o.html

Eli Gîlcescu

5 oct. 2026

Cărți tomnatice și indelebile

 
Povestea orbului Zahei (V. Voiculescu), de pe o zi pe alta, măcar așa orb, acolo, în Brăila lui de odinioară, atins de suflul tinereții la care se întorcea, parcă-l aud cum se sfătuia cu mama lui, Dunărea, cum s-a svârlit în apele ei.
 
A urmat, în Balanța lui Ion Băieșu, o anchetă de amploare, în așteptare cine dă prima lovitură puternică, lovitura care omoară... vremurile  când cumpăra cincizeci de grame de cafea, eventual și câteva pateuri...
 
A treia, răscitită: Moraliștii francezi. M-am oprit la ultimul lucru pe care-l aflăm când scriem o carte: cu ce trebuie să începem. După mine, e cheia care deschide larg și confortabil un volum. Chiar dacă la sfârșit se rătăcește într-un loc mărginaș, printre alte minuni în admirație, gata să contemple în tăcere, decât să privească cu îngâmfare.

Eli Gîlcescu
4 oct. 2026

Serenada (Ständchen)

„Totul îți este dedicat ție”
 
o noapte-ntreagă,
chipul,
lăsând pe pleoape lacrimi și mirare,
ca un ecou

un vis din nou –
magie
fără aceeași vrajă,
o mână de scrisori,
o rugăciune-n șoaptă
 
pe margini de nălțimi,
o lume întreagă
nici „du-te mai încolo” n-a rostit,
nici brațele nu le-a deschis

o liniște de plumb –

acorduri vechi,
oameni de umbre

un colț de cer
de-ar fi
 
rămân cu-atât.
 
Eli Gîlcescu
1-2 oct. 2026

Spor de zgomot

Pentru fiecare trepidație,
pentru fiecare camion care trece,
pentru fiecare vitezoman,
pentru casele care tresar, 
pentru fiecare „spor”.

Nu știm cine îl încasează.
Dar noi plătim
în liniște
neliniștea.
 
Până când, într-o zi,
sporul adevărat va fi altul. 

Să poți deschide fereastra
fără să intre drumul în casă.

Să treacă o mașină
fără să se zguduie pereții.

Să existe, între stradă și oameni,
o linie neîntreruptă –
o limită.
 
Iar liniștea să nu fie
o excepție.
 
 
Eli Gîlcescu & trcători fără spor de zgomot

Asta rămâne între noi

CPA – Elisabeta Gîlcescu: Just between them

L-am simțit ca un poem căutat îndelung. Iar în această dimineață, ca un complice ușor șugubăț, mi-a șoptit: asta rămâne între noi. Iar apoi poemul face exact invers. 
Lasă la vedere ceea ce trebuia să rămână între ei.

Just between them
 
Un zgomot mărunt
înaintea cafelei
s-a năpustit
cu părul vâlvoi
ca într-un ghiveci
după o schelărie la o șandrama
 
o mică ceremonie a șușotelii –
conspirație de colț
bâjbâieli
alunecând toate strânsurile zilei
 
un pic de pământ
o rădăcină uitată
o buruiană o floare
uneori cuvinte
amintiri
 
dintr-o dată
una dintre ele
printr-o ciudățenie a vieții
ceva mai mult
scapă 
o metaforă de doi bani
 
șușaniști la o șușanea
spre satisfacția lor
 
Eli Gîlcescu
26-27 sept. 2026

Un loc unde poate să stea

In memoriam

Altarul lor secret –

adăpost prin deportare

 
suficient cât să poarte memoria mai departe

o judecată tăcută care a învins timpul
 

Eli Gîlcescu
23 sept. 2026

Din inima lui Dumitru

Un țipăt

apoi un plâns

în somnul pământului

întinerește mama.

Eli Gîlcescu

septembrie 2026

Zagna - de la sat la lagăr: 
Înființat în județul Brăila special pentru a adăposti miile de deportați, 
satul Zagna a fost o mărturie a muncii forțate. 
Când regimul a hotărât desființarea lui în anii '60, a vrut să se asigure că 
nicio urmă de abuz nu mai rămâne la suprafață.