Fără nume

Dropia

sub trup 

chinuit
noapte de noapte
fără loc de  ieșire

sub vântul de crivăț
numai pământ.

Eli Gîlcescu
17 aug. 2026

În așteptare

Uneori, cel mai frumos premiu al unui poem este bucuria autorului că l-a întâlnit.

Eli Gîlcescu

Rezonanțe

Cine a crescut printre vișini știe că pomii sunt ființe lente.

Ei cresc acolo unde sunt gândiți. 

Și rodesc acolo unde sunt cântați.

Eli Gîlcescu

15 August 2026

Lecția dimineții

Uneori supraviețuirea înseamnă să te aduni. Până la ultima ureche.

Și mă bucur că am găsit-o pe pagina Mihai Șora: „Sunt zile când trebuie să te închei până la ultima ureche.”

Are exact acel amestec de joc și înțelepciune care face o metaforă să pară vie.

Eli Gîlcescu

12 aug. 2026

Pragul... de mână

CPA – Elisabeta Gîlcescu – Un triptic

Sub tăceri și neliniști,
un nume mătăhălos
și
vocea călăului –
mână de dimon,
cu gând de viață și moarte
asupra
unor zile și nopți grele,
neîmblânzite.
 
Afară, vânt și ploi
și tot atât de frig ca ieri.
 
Pe o vreme ca asta,
ce a rămas
însemnat în tăcere,
stinghia –
altar de mână,
și-a găsit loc iar în casă.
 
Luminând.
 
Eli Gîlcescu
9 aug. 2026

Puntea... „digitală”

 

CPA – Elisabeta Gîlcescu – Un triptic

Fiecare ciulin, o tăcere –
tăcerea care nu tace.

Respiră în ecoul pașilor,
în fiecare gest lăsat
să fie
destulă tăcere pentru a-i regăsi,
îndepărtați de restul lumii,
 
cu pământul care știe să asculte
tăcerea
și s-o păstreze
până când cineva
își amintește să întrebe.
 
Nu tace.
Ea șoptește printre file,
în lumina ascunsă
a unei ferestre deschise
spre ceea ce nu mai poate fi atins,
 
dincolo de hotare...
 
o viață înaintea noastră,
în ani, luni, zile –
și totuși atât de aproape
încât uneori
o atingem cu tâmpla.
 
Viața care nu i-a trădat.
 
(urmează)
 
Eli Gîlcescu
8 aug. 2026

Din universul corcodușelor

 Corcodușiana

Un desert curat, concentrat și extrem de aromat, perfect pentru o dietă erbivoră

Eli Gîlcescu