martie 14, 2024

Revelații tari

Ca mai toate diminețile mele au văzut multe.

Despre unele vorbesc

pe altele le trec sub tăceri până rup frica de noapte

și nu știu ce aștept

ca nu cumva să se dea peste cap

toamna... nimic nu e sigur

mâncare contaminată, pericol iminent,

liste de așteptare, victime, anotimpuri 

dezechilibrate

 

într-o nesfârșită joacă cine cu cine prin

anotimpul iubirii

căutând mereu repere

 

ca mai toate diminețile

au văzut multe ploi, cutremure, străzi

fără semne-n

dușmănie sau orice alt gramatic semn

ca altădată rai

și prin cercul poeților

apăruți cu talente felurite,

cu duiumul,

altul nu mai e ca el


Eli Gîlcescu

14 Martie 2024, Burlington


martie 10, 2024

Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu

Din colecția Arta conversației 21 „O carte în dar”

In memoriam 

© copyright 2024 (text și ilustrații în lucru)

Eli Gîlcescu

Ileana Vulpescu
(21 Mai 1932 – 11 Mai 2021)




martie 08, 2024

Un poem constrâns

Să scap odată de nodul ăsta din piept

mă strânge, mă lasă,

mă mănâncă de vie

 

nu e despre sindromul orezului,

nici despre salmonella 

încrucișată uneori,

nepăsarea e un fel de fațadă,

ca să nu vezi că-mi pasă,

fără să-mi doresc mai mult decât orice

la treisprezece ani, când mă simțeam cea mai vie,

am pierdut o bucată din mine, apoi încă una...

 

fără să ajung pe vreo listă de așteptare,

doar acolo de acolo altă viață,

altă capcană cu colți de neguri, rânjind printre goluri

o imagine ireală, o poveste iconară ca poemele lui L.

în antract

multe semne de întrebare, multe virgule –

la întâmplare toate

încărunțind înainte de vreme,

fără frica de moarte

fără să-mi amintesc ce am pierdut

ce a mai rămas

din mine

 

Eli Gîlcescu

8 Martie 2024, Burlington


februarie 27, 2024

Inevitabil

Să te dușmănească 

și

să nu te poți bizui pe ea.


Eli Gîlcescu

Februarie 2024, Toronto

În antract

... când nu mai ai ce-i face, 

începi s-o peticești, 

până găsești una nouă.


Eli Gîlcescu

27 Februarie 2024, Toronto

februarie 26, 2024

Vremuri reci

Uneori, simt că ești aproape,
când n-am nimic
nici pentru cine trece
nopțile

fără să mă tem,
închid ochii 
un fel de fațadă
uneori, exist

există
cât mai ești, cât mai e,
cât o voi auzi,
încurcată între anotimpuri 

îmi imaginez,
mai mult decât orice,
că se întâmplă și lucruri bune.

Minuni.

Oriunde va fi.
Oriunde ai fi.

Eli Gîlcescu
26 Februarie 2024, Toronto

februarie 23, 2024

Când nimeni nu mai vrea nimic din mine

Să scap odată de nodul ăsta din piept

mă strânge, mă lasă,

mă mănâncă de vie

 

nu e despre sindromul orezului,

nici despre salmonella 

încrucișată uneori,

nepăsarea e un fel de fațadă,

ca să nu vezi că-mi pasă,

fără să-mi doresc mai mult decât orice

la treisprezece ani, când mă simțeam cea mai vie,

am pierdut o bucată din mine, apoi încă una...

 

fără să ajung pe vreo listă de așteptare,

doar acolo de acolo altă viață,

altă capcană cu colți de neguri, rânjind printre goluri

o imagine ireală, o poveste iconară ca poemele lui L.

în antract

multe semne de întrebare, multe virgule –

la întâmplare toate

încărunțind înainte de vreme,

fără frica de moarte,

fără să-mi amintesc ce am pierdut,

ce a mai rămas

din mine

 

Eli Gîlcescu

23 Februarie–8 Martie 2024, Toronto