De neimaginat

Mai pe șleau
de atâta imaginar
vremuri
până la ceruri
de cumpănit
 
ziduri
până unde
până când
cu capul zdrelit
cucuie
și ochii pierduți
 
de neimaginat
același zgomot
la nesfârșit
exponențial
 
nicio fisură de protecție –
politețe aproape funerară
 
nici omul cu mistria
nimic
 
AI mereu căutat
 
Eli Gîlcescu
14-15 oct. 2026

Lovituri halucinante

Deportați în Bărăgan
5 ani, 6 luni, 12 zile

I-au ochit de multă vreme,
fără să fi gândit ce lăsau în urmă.
 
Au ars câteva lumânări pentru ei.

În timp ce erau cât se poate 

pe altă lume,
 
după 25 ani
o scrisoare internă neprioritară –

o chemare de dincolo, o confuzie a morții,
o scrisoare venită din sistem
și
avizul, re-avizele –
 
o altă deportare, 

un alt Bărăgan.
 
„Știau.”
 
Eli Gîlcescu
[Data înscrisă pe Aviz (2.10.25/ Reaviz nr.2025100327/3. 10. 25]

Un poem vertical

Am încheiat ziua cu un zâmbet –
unul care a venit firesc.
 
Uneori se lărgește 
 
caută, 
creează, 
pune întrebări 
și încă mai crede că lumea poate fi 

altfel. 
 
Dar există începuturi.
și
rădăcinile care mă țin.

Eli Gîlcescu

12 oct.2026

Aici și nu aici

depărtare oarbă
frământă
pleoapa stângă
 
degetele
licăresc toamne
 
Eli Gîlcescu
7 oct. 2026

O zi cu spor atins

Ziua Educației.

O minte, o carte, o viață. 

https://metaforacautarii.blogspot.com/2026/10/o-zi-cu-spor-atins-o-minte-o-carte-o.html

Eli Gîlcescu

5 oct. 2026

Cărți tomnatice și indelebile

 
Povestea orbului Zahei (V. Voiculescu), de pe o zi pe alta, măcar așa orb, acolo, în Brăila lui de odinioară, atins de suflul tinereții la care se întorcea, parcă-l aud cum se sfătuia cu mama lui, Dunărea, cum s-a svârlit în apele ei.
 
A urmat, în Balanța lui Ion Băieșu, o anchetă de amploare, în așteptare cine dă prima lovitură puternică, lovitura care omoară... vremurile  când cumpăra cincizeci de grame de cafea, eventual și câteva pateuri...
 
A treia, răscitită: Moraliștii francezi. M-am oprit la ultimul lucru pe care-l aflăm când scriem o carte: cu ce trebuie să începem. După mine, e cheia care deschide larg și confortabil un volum. Chiar dacă la sfârșit se rătăcește într-un loc mărginaș, printre alte minuni în admirație, gata să contemple în tăcere, decât să privească cu îngâmfare.

Eli Gîlcescu
4 oct. 2026

Serenada (Ständchen)

„Totul îți este dedicat ție”
 
o noapte-ntreagă,
chipul,
lăsând pe pleoape lacrimi și mirare,
ca un ecou

un vis din nou –
magie
fără aceeași vrajă,
o mână de scrisori,
o rugăciune-n șoaptă
 
pe margini de nălțimi,
o lume întreagă
nici „du-te mai încolo” n-a rostit,
nici brațele nu le-a deschis

o liniște de plumb –

acorduri vechi,
oameni de umbre

un colț de cer
de-ar fi
 
rămân cu-atât.
 
Eli Gîlcescu
1-2 oct. 2026