iunie 04, 2026

Printre lăudăroșenii

 


pleacă în lume cu rădăcini atât de adânci încât poate privi liniștit spre viitor.

Nu se întâmplă în fiecare zi să văd cum o carte purtată ani de-a rândul în suflet începe să capete chip. 

Are copertă, cod de bare... Iar când voi ține primul exemplar în mână, 
cred că îmi voi aminti de dimineața aceea în care am scris:
 
    În luna de moarte și viață,
    ciulihoaia devine din nou un ciulin nobil.
 
Poate că acela a fost unul dintre primele saluturi ale cărții către lume.
 
Eli Gîlcescu

Ce rămâne

Mă ține în viață tot ce am trăit.

Dar când se schimbă ordinea lumii,

binele împotriva cui mai luptă?


Eli Gîlcescu


mai 31, 2026

Stări

Mă țin în viață și binele, și răul.

când se întâlnesc...
abia atunci simt de ce sunt în stare.
 
Nici vorba nu ajută.
Nici zâmbetul –
un ăla, apucat de câte alea toate,
fără să mă gândesc
dacă trebuie să mai râd
de propriul necrolog,  
 
L-am citit.
Asta ce înseamnă? Că trăiesc mai mult?
Că mai calcă cineva pe deasupra după...

la rând la-ngrămădeală...
 
dacă am fi cu toții deodată alții.
 
Eli Gîlcescu
(sfârșit de mai 2026)

mai 26, 2026

Întâmplări între timpuri


Las în urmă asprimea ciulinului într-un moment în care grădina mă întâmpină cu delicatețea lavandei. Nu e o renunțare la ciulin. 
E o împăcare. Ciulinul și-a făcut datoria. 
A păzit. A rezistat. A strâns semințe.

Acum lavanda aduce altceva: liniște, parfum, așezare.
Iar peste două săptămâni..., când voi deschide prima sticlă de sirop regal pentru limonada festivă, gestul va avea ceva ritualic. 
Nu va fi doar o sărbătoare a unei cărți tipărite. 
Va fi sărbătoarea unui drum lung, purtat cu răbdare.

Nu doar renaștere, nu doar recunoștință. Și răbdare. 
Multă răbdare. 
Răbdarea cu care CIULINUL a învățat să înflorească și să-și lase semințele în bătaia vântului

Eli Gîlcescu
26 mai 20216

mai 24, 2026

Ploile


predispuse la confesiuni
se amestecă
în căutarea unui drum
 
tot una par
 
chiar dacă altfel –
 
un miracol de sunete
de nedespărțit
 
Eli Gîlcescu
24 mai 2026

mai 17, 2026

Un ecou personal

Și totuși Sisif zâmbește
nu se știe pentru cine...
 
Un joc iradiant, acea lacrimă
sub castani,
ultima dorință
 
nu sub chiparoși
crește umbra...

doar când va înceta să crească
se va întrista. 

Eli Gîlcescu
17 mai 2026

mai 10, 2026

Ileana Vulpescu – un dor fără fisură


Există oameni care nu pleacă.
Rămân în obiecte mici, în mirosul hârtiei, în ploaie,
în felul în care tăcerea respiră lângă noi.

De cinci ani, Ileana Vulpescu continuă să fie...
o scriitoare iubită, o stare de conștiință,
de delicatețe și adevăr.

Volumul în lucru Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu se scrie încă –
din amintiri, din gesturi, din prietenii, dintr-un dor care nu s-a fisurat.

Dor fără fisură
 
Azi sunt una cu ploaia
prea greu de înțeles
desculță prin iarbă
mă cauți
până ți se pare
că totul miroase a frig
 
rătăcit –
 
un vals trist de Sibelius
îți cântă în minte
iar
eu îl aud,
nu-l aud.
 
 
Din dar de dor
 
Tic-tacul inimii s-a mutat în mine,

nimic nu e prea mult,
nimic nu e prea departe,
aceeași mireasmă –

o metaforă subtilă,
lasă dorul fără fisură
să curgă.
 
Am cunoscut-o, spun lumii,
încă o simt în odaie.

Ferreira

O viață și-atîta tot

Credeam că visez, dar ești aici,
în „restul de vară” ascuns
în agrafele ce-ți prindeau odinioară 
gândul

de două zile ating frânturi,
le las să se deschidă
ca un dop de plută veche
sub care tresare pământul.
 
Eli Gîlcescu
11 Mai 2026

¹ Ferreira este un nume istoric și prestigios în lumea vinurilor, în special pentru producția de vin de Porto. Fondată în 1751, crama Ferreira are o tradiție bogată în regiunea Douro din Portugalia.