... și-au ales corcodușii
numai
în mejdină
unde nimeni nu-i clintea, nici propti cu durere
Apoi,
și-a făcut loc un tei, tot în mejdină,
numai
pe partea dinspre noi, dincolo,
nu
l-au vrut
n-am
scris până acum despre pomii din mejdină
despre
suferința ce curgea încet.
fără
să iau în deșert numele Domnului de trei ori
de câte
ori
nici
să mă răzvrătesc
când
cu
îndrăzneală creștea
să mă
bucure
cu
frunza ca de palmier
își
vedea de zile
de
suflet
surâzând
trecătorilor
asta-i
plăcea cel mai mult
nu-i
chiar așa de rău cât ai fi zis la început
nici furtuna
nu l-a doborât.
Parcă
știa ceva
că nu
avea nimic în ascuns,
tot
ce era la vedere era
nu
purta ură nimănui
așa
cum n-am putut să scriu când plâng de
păcatul
unora
păcat
mic, mare?
Dumnezeu
știe!
cum
mai plâng la lume,
o
lume din ce în ce mai goală
Eli Gîlcescu