Povestea orbului Zahei (V. Voiculescu), de pe o zi pe alta, măcar așa orb, acolo, în Brăila lui de odinioară, atins de suflul tinereții la care se întorcea, parcă-l aud cum se sfătuia cu mama lui, Dunărea, cum s-a svârlit în apele ei.
A urmat, în Balanța lui Ion Băieșu, o anchetă de amploare, în așteptare cine dă prima lovitură puternică, lovitura care omoară... vremurile când cumpăra cincizeci de grame de cafea, eventual și câteva pateuri...
A treia, răscitită: Moraliștii francezi. M-am oprit la ultimul lucru pe care-l aflăm când scriem o carte: cu ce trebuie să începem. După mine, e cheia care deschide larg și confortabil un volum. Chiar dacă la sfârșit se rătăcește într-un loc mărginaș, printre alte minuni în admirație, gata să contemple în tăcere, decât să privească cu îngâmfare.
Eli Gîlcescu
4 oct. 2026
