Altarul secret

S-au întors acasă într-o zi fără soare,
după exact cinci ani, șase luni și douăsprezece zile
de lut, crivăț și ciulini.
 
Pășeau prin propria curte ca niște strigoi
lăsați să își viziteze mormântul.
 
Nu au strigat. Nu au cerut socoteală celor
care le treceau pragul cu priviri vinovate.
Au venit cu pașii celor care au plecat de aici,
cu numele lor, cu munca lor, cu tăcerile și cu memoria lor.
 
Însă în prima noapte, când s-au apropiat  
de patul cel vechi, s-au aplecat spre pământ.
Acolo, în întunericul de sub saltea,
pe o stinghie ascunsă, au însemnat un nume.
 
Nu un vers, nici o rugăciune...
Acela a fost altarul lor secret.
 
În fiecare seară, când așezau tâmpla pe pernă,
obosiți, simțeau acel nume
tăinuit
sub trupurile lor chinuite…

așteptând

(urmează)
 
Eli Gîlcescu
21 iul. 26

Rolul

Un nume îl cheamă pe altul.
O amintire deschide o altă amintire.
O voce se aude prin alta.

Iar eu îmi imaginez o mică scenă de suflet și
două prietene stând din nou de vorbă, 

fără grabă.
Adela poate îi povestește despre rolurile pe care le-a jucat.

Ileana despre personajele pe care le-a inventat.
Și, la un moment dat, una dintre ele spune:

„Știi ce bine că ne-am întâlnit.”

Iar cealaltă răspunde:

„Da. Asta a fost partea care a contat”

după cinci ani, 

întâlnirea lor 

și nimic altceva.

Chiar dacă uneori tresar.

Eli Gîlcescu

24 iul.2026

Cutia cu nisip

Fiecare casă are o cruce.
 
Dincolo de gard –
și florile,
și lada de moarte.
 
Înăuntrul casei –
spitalul,
o cămașă pregătită,
și cutia cu nisip.
 
Dincolo de gard,
între tăceri.

Eli Gîlcescu
17 iul. 26

Drumul spre lumină

Ți-am promis că mă întorc
să-ți citesc din CIULINUL.
 
Dacă dimineața mai avea răbdare
și toate nu s-ar fi risipit cu vremea...
Răceală, repulsie –
seisme ale morții. Fără ecouri.
 
Din urât.
Din uscăciunea sufletului –
o lipsă de simțire,
o graniță dintre o lume și alta.
 
O lume care speră în obolul celorlalți.
Viață și stingere.
Iertare și somn.
Pe datorie.
 
 
Eli Gîlcescu
14 iul. 26

Fleacuri neortodoxe. Nerăposate

Pădurea nu s-a întors.
 
Doar pașii lor târșâind prin casă
un fel de mulțumire tăcută –
o rugăciune în puține cuvinte
Ciulinul –
 
poezia palmelor pline de bătături
poezia pământului și a pădurii –
 
H-ul Mare, Dropia –
 
sămânță bună să împace...

rădăcinile.
 
Eli Gîlcescu

12 iul. 2026

Hybris

CPA – Elisabeta Gîlcescu: Trei poeme noi

O șandrama plină de măști
titluri
orgolii
schele înalte, de neatins –
 
adevărul
gol-goluț
printre grinzi,
 
promisiuni deghizate –
o schelărie pentru o șandrama.
 
Arde.
 
Eli Gîlcescu

Rusaliile Negre. Chipuri și rădăcini

Astăzi am cules cele mai frumoase metafore:
am împletit durerea istoriei din Banat
cu lumina galbenă a Sânzienelor,
cu parfumul busuiocului proaspăt,
dar și cu amintirile despre Rusaliile Negre din
Gâlcești, Scrada și Berlești. (18 iunie 1951).

 
Singurul martor al suferinței lor –
CIULINUL.
 
El există. Ascultă. 

Și nu uită.
 
Eli Gîlcescu
24 iun. 26