marți, 5 iulie 2022

Ce loc


...
și-au ales corcodușii

numai în mejdină

unde  nimeni nu-i clintea, nici propti cu durere

 

Apoi, și-a făcut loc un tei, tot în mejdină,

numai pe partea dinspre noi, dincolo,

nu l-au vrut

 

n-am scris până acum despre pomii din mejdină

despre suferința ce curgea încet.

fără să iau în deșert numele Domnului de trei ori

de câte ori

nici să mă răzvrătesc

când

cu îndrăzneală creștea

să mă bucure

cu frunza ca de palmier

își vedea de zile

de suflet

surâzând trecătorilor

asta-i plăcea cel mai mult

 

nu-i chiar așa de rău cât ai fi zis la început

nici furtuna nu l-a doborât.

Parcă știa ceva

că nu avea nimic în ascuns,

tot ce era la vedere era

nu purta ură nimănui

 

așa cum n-am putut să scriu când plâng de

păcatul unora

păcat mic, mare?

Dumnezeu știe!

 

cum mai plâng la lume,

o lume din ce în ce mai goală


Eli Gîlcescu


duminică, 3 iulie 2022

Zbor de duminică



... scăpat din strâmtori

înlănțuind iar și iar zâmbete

în spirale

ochii avântându-se înalt

unde-oriunde splendoarea albastră

tot mai înalt

 

iar eu stau și aștept

de aproape-departe

 

bucuria mea

altă bucurie

și nimeni nu mă invidiază

 

Eli Gîlcescu

vineri, 24 iunie 2022

And far too little time

Și mult prea puțin timp


... de Sânziene

Dumnezeu a vrut să nu fiu

în acel loc

(ne)căutată

floarea de flori

dansând peste zâmbetul ei

 

Eli Gîlcescu


marți, 31 mai 2022

Până când poezia există

„Pe cel ce va veni la Mine nu-l voi izgoni afară.“ ( Ioan 6:37)

 

Cu Helene Pflitsch și Teo Laurean

Învăluită în mister, pe de-a-ntregul, magica amiază, 

atât de neașteptată.

Ne-au bucurat până la lacrimi aceleași iubiri, 

aceleași dorințe, aceleași trăiri. 

Nimeni nu ne putea opri și nimic.

Nici ploaia.

Ne-a hrănit cu cântecul ei, mirosind frumos a iubire.

Nimeni ca noi!

Cu noi, totul!

Și timpul, până la ultimul strop de suflare, ne încălzea sufletul.

Și povestea ne umplea viața.

 

Eli Gîlcescu

1 Iunie 2022

 


luni, 30 mai 2022

De partea frumoasă a vieții

Helene Pflitsch 

Am plecat spre Severin puțin obosiți fizic (tocmai trăsesem cortina după ediția a doua a Şezătorii de la Runc), dar cu sufletul vibrând, fiindcă ştiam că ne vom revedea prieteni. Şi s-a întâmplat, ca imediat ce am păşit în oraşul de pe malul Dunării să uităm de oboseală şi să adunăm în suflet atâta emoție încât credeam că nu mai este loc. Mulțumim încă o dată domnului Grig Gociu pentru oportunitatea creată. Am plecat spre Craiova cu emoția că, în sfârşit, ajung să -i calc întâia oară pământul. Am întâlnit aici oameni ce m-au obligat să îmi măresc sufletul şi să-i cuprind şi pe ei în el. Doctorul ce mi-a făcut operația a fost Jag, susținut de delicata Marilena Tiugan. Mulțumim Marilena pentru tot.

Helene Pflitsch
Se adunaseră nori negri pe cerul Craiovei duminică dimineața, când ne-am despărțit cu greu de olteanca noastră dragă Gabriela Georgeta Ciuca , cea care de altfel a mijlocit trecerea noastră prin Bănie. Mulțumim, Gabi, ai fost o gazdă de excepție.
Norii ne-au însoțit întreg drumul până la Tg Jiu şi mi-am spus, că ploaia ce cernea peste noi este plânsul prietenilor mei trecuți în neființă, Nely şi Ionel Gociu, supărați, acolo sus, că nu pot să mă mai primească cu brațele deschise aşa cum o făceau altă dată. Şi-au încetat plânsul doar o clipă, atât cât să mă înclin în fața mormintelor lor şi să-mi şterg eu însumi lacrima.
Cu ploaia vărsată cu găleata peste capetele noastre am bătut la o uşă necunoscută mie, cu gândul că vom poposi în fața ei atât cât prietenul nostru, poetul Teo Laurean îşi va lăsa "Doina..." Doar că, uşa aceea nu era una ca orişicare.
Elisabeta Gîlcescu, mulțumesc pentru intensa clipă trăită lângă prietenii tăi speciali, în fața rafturilor pline cu cărți, sub cireşul cu rod şi lângă macii ce ardeau asemeni sufletului tău.
Am promis, am avertizat... nu vei scăpa de mine.
Şi da, întotdeauna cireaşa de pe tort îl face special.



Cu Helene și Teo

Cu Helene Pflitsch

Helene Pflitsch