Solitudini

Se țineau curate 

la trup și suflet

cu ochi-n patru
se adunau în taină
arcuindu-și brațele

Lanuri în pârg
aur, aur, aur...

Eli Gîlcescu

Primăvara verde

Ceva despre primăvara, când verdele se schimba la fiecare săptămână. Sau despre primăvara de care n-ai auzit încă.

Eli Gîlcescu

Și acel freamăt al ploii

Un flecușteț de nor cu răbdare de insectă,

inundând cu dispreț diminețile de vară.

Cerul palid, tot înșelător rămâne –

un mare gol monoton,

grav.

Doar eu, una cu ploaia,
m-afund, fără să prind rădăcini.

Sunt una cu ploaia,

cu tine,

cu Dumnezeu.

Eli Gîlcescu

On way or another

Și ploile nu sunt ce erau odată.

Păcătuiesc în Duminica de Rusalii.

Eli Gîlcescu

 Photo: 

Până în locul primei minuni

Parcă ar fi ziua aceea de minune,

ca o legănare de vară,

până azi,

când,

peste grădini și trandafiri,

inima mea a început să bată,

fără să știi, frântă de durere.

Pesemne că nu-și putea reveni în fire și

nu înțelegea cum i-au trecut anii.

Cum au zburat, de fapt.

De mi se părea totul pierdut.

Nu tot. Nicidecum totul.

Eli Gîlcescu

Într-o lume a gândurilor

... caut un loc,

cât mai departe,

să îmi fac rugăciunea:

ultima dorință.

Eli Gîlcescu

O clipă de bucurie

Când plouă îmi aduc aminte grădina plină de aluni,
și nucul în vacarmul graurilor,

trăgând cu urechea la foșnetul frunzelor.

Nimic din ce a fost odinioară,
nici cerurile nu mai sperau într-o minune,

nici inima. În întuneric, sângerau

printre trandafiri.

Un pelerin făcea rugăciuni,
cu ochii închiși,
peste răsărituri și apusuri,

până când voi râde din nou.

Ca niciodată,
prea multe ploi pentru o singură zi.

M-așteptau. Și ploaia mea.

Oricât de necrezut ar părea,

pentru ea nu eram invizibilă.

Eli Gîlcescu