joi, 30 septembrie 2021

Departe de mine

… mi-ar fi plăcut să

mă trezesc

departe de aici

într-o mirare

cu tot ce are mai al ei

dimineața

la răsărit

călcând iarba

nu știu de ce s-a rărit cu totul

doar dacă…

nevoită să o iau din loc

âmă îndepărtez tot mai mult

ca un călător care nu are altceva de ales

între două trenuri

unul mai trist decât altul

 

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 18 septembrie 2021

Despre gunoaie


... întoarse pe toate părțile

căutând acele bucurii

mistere

ieșite din adânc

ca dintr-un film

fără trecut


moartea începea 

din interior

 

Eli Gîlcescu

(poem în lucru)


vineri, 17 septembrie 2021

Când moartea vine din interior


... undeva

între ruine

chiar dacă există 

ceva 

nu mă lasă să vorbesc

despre iubire 

și flori

 

Eli Gîlcescu






sâmbătă, 11 septembrie 2021

Din nou septembrie


... septembrie înfrigurat

ca o vrăjitoare


în timp ce


nimic între noi


încă


doar aceste cuvinte


îți poartă sufletul


absent

 

Eli Gîlcescu


vineri, 10 septembrie 2021

Loc bun


Dumnezeu a avut planuri mari dacă te-a adus de la Lacul 

Ontario la Marea Neagră, să ne bucuri pe toți, să-l 

întâlnești 

pe Bernie Sanders cum cugetă adânc și deschide ochii 

mirat,

împărțind cu noi „Arta conversației“ și „Viața bună“, dar 

și

 calea de a nu te lăsa învins.

Mulțumiri #Cristinei pentru arta miniaturală!


Eli Gîlcescu


marți, 7 septembrie 2021

De ieri

... adorm cu un fir de rozmarin sub pernă

până mă sfârșesc de câte și mai câte

ca tot omul de rând cufundat în prăpastie

fără să știu de ce 

nimic nu mai e ca

altădată       

când providența ne-a adus

la aceeași masă

negreșit avea planuri mari cu  noi

aproape o mângâiere

nicidecum împotrivă

lacrimile acestea

peste fotografii îngălbenite

legitimații de veteran deportat

prea multe

puse într-un plastic

de care mă mir

mă revolt

de tot felul de fake news

țopăieli

care-ncotro

și nu-mi găsesc loc în această nebunie

 

Eli Gîlcescu

(poem contra riscurilor... în lucru)

Tot cu prețul unor interpretări

... despre micile mari imperfecțiuni


Cum să le spun celor care cred că se poate și așa, că tot nu se vede?

Celor care își atribuie stele cu nemiluita (poate una, cu indulgență)?

Cum să le spun despre disconfortul trăit, despre cât m-am consumat pentru tot ce am văzut, despre lucrări de mântuială, unele cu risc de accidente, lăsate la voia întâmplării, în mijlocul drumului, fără a fi securizate?

Cum să le spun și cui? Mai există cineva care să urmărească ceva.

Cred că nici nu merită efortul de a le spune, pentru că și ei se complac în aceeași stare de nepăsare față de banul contribuabilului și cel european, chiar dacă mă consumă aceste dezvăluiri. E ca și cum aș trece din nou prin aceleași stări, ca și cum m-aș întoarce în același timp, în aceleași locuri. La fel de (ne)răbdătoare, la fel de (ne)optimistă.

Am parcurs litoralul aproape în totalitate. Stațiunile sunt într-o delăsare catastrofală. Pline de gunoaie, mizerie lăsată de turiști prin diferite colțuri, în lipsa tomberoanelor. Plajele pline de alge, de resturi de mâncare, țigări...  

Eli Gîlcescu