marți, 7 aprilie 2015

Primăvara înapoi


Povestește-mi ceva, azi, ca să pot atinge mai ușor primăvara, abia îngăimată peste liniști, din ce întuneric, lumina, din ce iubire, înserarea, cu toate primejdiile, cu toate florile... primăvara care se apropie din ce în ce mai mult, să ne fie o clipă, pe aceleași locuri, aceleași bătăi încete, primii pași... înainte... să-mi surâdă, fără dumirire, cu surâsul așteptării într-o recunoaștere, să-i întind brațele, să-mi lipesc obrazul de obrazul ei, să ascult ziua de afară, să se risipească, să înceapă altă zi, undeva, aiurea... și nimic să n-o mai poată opri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu