O amintire printre amintiri.... atât de vie... Cine ar fi
crezut! După atâta timp, cineva și-a amintit de ea, prima iubire, iar cuvintele
(nu știu dacă e bine să-ți povestesc toate acestea, dar știu că vei fi în
același timp cu mine, o clipă) erau așteptate și le simțeam izvorâte parcă
dintr-un vis, cuvinte nefiresc de calde, care țineau înadins să mă convingă că
există cărți care păstrează imaginea iubirii-miracol, cărți care încă
strălucesc... cărți care ne privesc de dincolo, libere într-o clipă de tăcere, de liniște, de
bucurie, de recunoștință, de adevăr, de Înviere...
„Am fost invitat azi la o lansare
de carte... Și uite așa mi-am amintit că nu i-am mulțumit niciodată cum se
cuvine persoanei care mi-a acordat atât de mult credit și față de care nu m-am
ținut de promisiunea de a scrie mai mult în continuare, la fel cum nu am reușit
niciodată să conving una dintre muze că a fost sursa de inspirație... Ar fi trebuit
să fiu mai puternic decât șoaptelor răutăcioase atunci... Dar le mulțumesc acum
încă odată! Mulțumesc, E.G.! Să mă ierți M.N/ pentru „tag“... Iar prietenilor mei,
dacă găsiți pe undeva volumul acesta, știți ce trebuie să faceți...“ C.I.
O fereastră deschisă spre lumină. Mulțumesc,
C.I.
Mulțumesc, Emilia, pentru lumina din preajma Sfintelor Paști, Și ce bine ne este când ne suntem aproape, oameni
dăruind oamenilor clipa de miracol, pe neașteptate… ca o
poveste, prin lume de mirări, cu inima deschisă, în sufletu-i, lumina toată
Elisabeta Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu