Un cadril deșucheat

sau ciudățenii
 
cu densitate și zvăpăieri –
 
un contradans
 
prematur și brutal
 
dispare cu totul
 
primăvara
 
 
Eli Gîlcescu
28 apr. 26

CPA – Elisabeta Gîlcescu: Trei poeme noi

Primăvară într-un poem

-Photo credit; I.S. Gîlcescu

Și nu știu de ce

... în leagănul atât de tăcut

primăvara moare

într-o noapte de neștiut

când cântă cocoșii

dinspre dimineață

și te ia somn dulce

la ora în care stelele

învață strigătul meu

ca și cum toate

lovind cu-ndoieli alte lumi

când dintr-o dată liniștea doare

doare prea mult...

mă cutreieră

același sărut

 

Eli Gîlcescu

Atât de multă primăvară!

 

Eli Gîlcescu

Poveste cu 93 prieteni

 

Eli Gîlcescu

Partea mea de primăvară

 

... sau o poveste cu șaptezeci și unu prieteni

Eli Gîlcescu

10 aprilie 2021

Când totul pare să fie altfel

... dincolo de liniști

acolo unde dorul arde

și învață să facă pe neașteptate

cale întoarsă

trufașa iarnă, deghizată în

primăvară (sau invers),

amenință cu o burniță grea și rece. Urâtă vreme!

Atât de tăcută

cu brațe de neștiut de dinainte

într-o noapte dinspre dimineață

când cântă cocoșii

și mă ia somn dulce,

fără tine,

mă pierd dincolo de lume

într-un sărut

 

Eli Gîlcescu

Incinerare

 

Un poem neafectat de narațiunea timpului

 

Ce bine ar fi

 

... când se schimbă anotimpul

să mă trezești zâmbind ca într-o mirare,

să-mi spui nimicuri.

 

Cum ai uitat de mine

nu îţi pot spune

că nu ştiu.

 

Acum, e prea târziu pentru o minune.

 

Sau poate înspre seară,

când vor înflori ghioceii sub zăpadă.

 

Eli Gîlcescu

Astăzi a fost pentru tine

... fiecare clipă adunată într-o clipă

poate

fără vreun semn ceva

bântuit temător nebunesc

dar nu

abia de ieri au albit pădurile

cu palmele înghețate

te loveai de cioturi nevăzute

de copaci doborâți

de furtună

nu se vedea capătul

nici luminiș

pe aproape

totul pierea ca într-o destrămare

aici

acum

fiindcă atât te-a iubit Dumnezeu

te-a pus puțin deoparte

printre miniaturi în ceață

nisip saharian

toate deodată

și poezie

ce altceva ar mai fi

între noi primăvara

tot mai întunecată de frig

de uitare

... o vreme 

Eli Gîlcescu

 

Nici azi nu poți pune mâna în foc pentru nimeni

A luat foc primăria!

Cam așa s-au petrecut lucrurile când au venit la putere comuniștii. Să nu se mai știe ce avea omul. Să poată fi mai lesne prădatul.

Cu cine să te iei la trântă? Ajungeai neom. Bătut și alungat, chinuit ore în șir, zile, luni, ani, cu fel de fel de întrebări.

Unii abia așteptau să se pună bine cu ei. De ce nu? Dacă aveau să câștige câte o bucată de pământ. Turnau bine. Și le-a mers.

Cel mai aprig a fost T. L-am cunoscut. Îi căutam privirea hrăpăreață și lacomă... Singuratic ca o stridie. Până și vorba se auzea hoțește din gâtlejul ascuns sub cămașă. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, mi-a promis o declarație cu toate cele luate de comuniști din averea strămoșilor. N-a mai venit. Cum era s-o scrie. Când nu-i păsa de nimeni și de nimic. El voia un singur lucru: să toarne bine ca să se pricopsească.

Ca și cum nu era destul, după ce s-au mutat la oraș, i-a turnat iar.

Aștia erau pe atunci, se legau între ei ca să profite. Drumurile lor erau mai alături de cei cu omenie și credință. Nu știu dacă aveau porecle printre ceilalți. Ar fi meritat.

Păcat, acum nu-i mai poate vizita stafia boierului Lenoiu. Pe mulți i-a lăsat întunericul într-un loc mai așezat. Cu atât s-au ales. Poate au aflat dincolo mai multe: la ce este viața, la ce nu e. Pentru că doar Dumnezeu vede inimile înșelătoare. Și tot El le caută să primească ceea ce merită. Mai devreme sau mai târziu.

Nici azi nu e ușor să stai liniștit prin locurile acelea. Chiar dacă încă mai există ceva din moșii și strămoșii noștri care așteaptă să se întoarcă acasă primăvara.

Eli Gîlcescu

Plină de patimă și sfiiciune

Eli Gîlcescu
18.03.20

Primăvara de care nu pot să scap

Eli Gîlcescu

Dimineață

... a ieşit la lumină pe aleile tot mai îngustate.

Doar tăcerea-i aceeaşi,

iar în dosul ei, cearcăne, riduri

și un avertisment,

ca o primejdie,

m-au luat complet pe nepregătite.

De atunci învăț s-o stăpânesc,

fie și în ruină.

Spre liniștea mea,

țin ochii închiși și ascult un poem cât o primăvară.

Eli Gîlcescu

Fără cuvinte

... dinaintea ultimei nopți 
ne furișam alene 
printre semnele altei vieți
pe un câmp de flori
să ne fie drag... 

și așa până târziu 
acolo
unde nici iarba nu uită 
să scalde 
între două adieri 
o altă primăvară 
într-o zi 
va cânta pentru noi

Eli Gîlcescu

Un foarte mic popas, cât o primăvară

Uite un loc, ca și cum toate ar fi în alt loc, 

în care ascult primăvara

Eli Gîlcescu

Când ești departe

... ies din noapte
pe furiș
înflorind dimineața
în jurul inimii 
și așa rămân 
ca o zi de primăvară 
așteptându-te
în cu totul altă lume

Eli Gîlcescu

Ce dor mi-era

Între anotimpuri

Eli Gîlcescu

De netrecut iubirea

Vezi? Se joacă primăvara cu noi!

Eli Gîlcescu

Primăvara de azi

Ce bine ar fi

să nu știu când se schimbă anotimpul

cum adorm în tăceri
cum pășesc

zâmbind
ca într-o mirare

odată cu tine

ce bine ar fi

să nu știu 

Eli Gîlcescu