marți, 8 martie 2016

Netihna iernii

Am rămas într-o gură de întuneric 
lângă izvoare
fără rugăciune
doar tăceri mă ţineau 
în zori
într-un singur alb 
ecoul pietrei 
mereu fugărit
șuier prelung 
iar
cântec de îngeri
cer și pământ lăcrimau
să se veselească toți


Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu