Să nu-mi ceri să uit

Pământul

neîmpăcat

brațe de arșiți și ploi 

tot mai albe tăceri

în altare

îngenunchind lumini care plâng

care strâng, 

care dor, care...

poate mâine în zori

mă vor auzi

în chin fără nume

poate mâine
iar și iar

(Eli Gîlcescu)