iulie 13, 2012

Necunoscuta chemare a iubirii


Un gând

     O poezie profundă, plină de simţiri, complexă, ce vorbeşte deopotrivă despre deznădejde, îndepărtare, cât şi despre amintirea căminului drag, speranţă, despre dorinţă şi poftă de a iubi.
     Volumul de faţă, un jurnal de sentimente, zic eu, poate fi împărţit, cu uşurinţă, în două, într-un jurnal al trecerii rapide a timpului şi unul al iubirii flămânde, bineînţeles, ambele părţi presărate cu momente unice, pragmatice, trăite de poetă, în liniştea familiei, alături de cei dragi.
     În versurile sale, Elisabeta Gîlcescu goleşte, efectiv, cuvintele, mânuind, cu o delicateţe şi precizie, limbajul arhaic, uitat, cu cel nou şi modern, şi aşterne cele mai contradictorii trăiri ale sufletului omenesc, esenţa sufletului. Cuvinte grele, încărcate emoţional, exprimă, atât de intens, sentimentul de frică, freamăt interior, zbucium sufletesc şi setea de iubire lacomă. În această neunitară tematică, regăsim o poezie de cunoaştere, dar şi de ambiguitate ce te îndeamnă spre meditaţie, exprimând, prin cele mai intense sentimente, trecerea timpului, în raport cu propria persoană.
     Toate aceste sentimente adânci, lăuntrice vor stârni, cu siguranţă, în cititor, cele mai puternice vibraţii sufleteşti.

CLAUDIA PÂRVAN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu