Doamne, dacă-mi ești prieten

Doamne, dacă-mi ești prieten,

Cum te lauzi la totț sfinții,

Dă-i în scris poruncă morții

Să-mi ia calul, nu părinții.

Doamne, dacă-mi ești prieten,

N-asculta de toți zurliii,

Dă-i în scris poruncă morții

Să-mi ia calul, nu copiii.  

Doamne, dacă-mi ești prieten,

Nu-mi mai otrăvi ursita,

Dă-i în scris poruncă morții

Să-mi ia calul, nu iubita.  

Doamne, dacă-mi ești prieten,

Cum susții în gura mare,

Moaie-ți tocul în cerneală

Și-nainte de culcare,

Dă-i în scris poruncă morții,

Când și-o ascuți pumnalul,

Să-l înfigă-n mine, Doamne,

Și să lase-n viață calul.