Acolo unde ursita păstrează
ca o uitare locurile acelea de cumpănă
cu toate paharele pline
cu un „hei“ răsunător
îngerii mei
peste praguri de lumină verde
pe ape
primul rid de durere
în mijlocul dimineții
cântec de leagăn
atât de rar, atât de sfânt
Eli Gîlcescu
RăspundețiȘtergereRamona Elisabeta Gîlcescu
Va multumesc din suflet! Cuvintele sunt mici pentru a exprima cat va pretuiesc. Sunteti ‘caramida’ din ‘temelia’ mea si mereu in sufletul meu!