Fără
pași
când ascund în tăceri singur
drum
prin
grădini inimi sunt, frunți
umbrind cu mult dor
când
mă strâng, mă străbat într-un somn rătăcind
vorbe
cad, vorbe rabd, se ciocnesc de nimic
de
nimic mă despart, mi-e prea larg
mersul
lui m-a oprit în alt visEi Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu