Dacă toamna ar putea vorbi
nedeslușite priviri
ca o senzație spre nicăieri,
priviri, îndoieli, prea multe rătăciri,
toate la un loc, în același timp,
fără milă...
Dacă toamna ar putea vorbi
să-i auzi de aproape
fără neliniști însăși făptura
fiecare zi,
atât cât să nu uiți
ce toamnă ar fi putut să fie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu