Introspecție

Am ales toamna să semene cu cea de azi

cu seninul de un albastru neobișnuit

îmbujorat într-o parte

dimineți

în plină lună a visurilor

cu totul în voia lor

să-mi privești în ochi

oriunde toamna

de dinaintea nopții de pe urmă

neaflatul nicăieri

fără să însemne mai mult

prea târziu noiembrie

nicăieri