A creat sărutul. Numai un om puternic,
numai cel fără sfială și nicio șovăire putea. Cel care i-a hărăzit un chip mai
acătării, l-a răsfățat cu firea...
Păziți-l, să nu păcătuiască
împotrivă! Să nu cadă în hârtoape, la drumul mare, pentru că sărutul tot sărut
se cheamă că e, că va fi...
Mai știi, poate într-o zi poezia lui
va ajunge și la tine. Poate ai să-i zâmbești enigmatic. Poate
(Eli Gîlcescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu