Și pentru că

În atâtea împrejurări, în altă lumină legăturile dintre noi, cum rar întâlnești, rar din ce în ce, și atunci numai bucurie, numai bucurie și azi-ul, așijderea ieri-ului, încă... pentru gentilețea și blândețea fiecărei clipe, pentru bunătatea cu care m-ai onorat, pentru felul tău special, generos și discret, pentru prietenia ce ne leagă, pentru frumusețea ei...  mulțumesc! 

(Eli Gîlcescu)

Plec

Nu știu pentru cât timp

nu știu

doar plec unde stăruie

orice noapte

cu prea puțin

sau nimic

orice noapte

cu strigătul ei 

Eli Gîlcescu

Și ochii

Și roua

Abia îndrăznind

acum într-un clocot

grădini de galben

să te fi adus înapoi

Eli Gîlcescu

Pentru că ești acolo

Odată cu vântul

cu ultimele rostogoliri ale ploii

de prea soare orbitor

acolo unde

peste dezgoliri de netimp

și nu din întâmplare

odată cu Sînzienele

mi-ai ascultat diminețile

sfâșiind noaptea de minuni

Eli Gîlcescu

Și tăcere

Să fie

o nuntă de vară

într-o rugăciune

pentru că tu ești acolo

să auzi iarba

cu gust de vânat

până-n gropile toate

lumina

până-ntr-atât

Eli Gîlcescu

Și ochii

Vor părăsi

în tăcere

o lume goală

Eli Gîlcescu

Dacă o să uit tot

Odată cu zorii

dacă uit tot

tot ce putea începe iar

și altfel

într-o altă lumină să fi fost

cumva

în altă lumină să fie

nici înainte

nici în urmă

sub grădina virgină

și visul pe cealaltă față

în pași fără somn

Eli Gîlcescu

Să mă poți ajunge

Azi

odată cu florile de tei

o clipă

sub albastrul frământat de nori

în nerostiri

merg

să mă salvez

de frigul din mine

de nedumeriri

în loc de izvoare

să știu a pieri

cu gândul la tine

merg

Eli Gîlcescu

De ce ei?

De la o vreme, prieteni de un vis și, nu întâmplător (se spune), îmi pot aminti de cineva apropiat, îmi pot aduce un mesaj...  De această dată, oameni (ne)arși de ploi, de soarele invidiei, amatori de paradisul verde poetic, când dimineața dulce, în pas liniștit, a pătruns. Primul, tânăr cu aspirații, cu aplomb, ca un ceas nou... Al doilea, posomorât, cufundat parcă într-o scriere interioară, un ceas deșteptător (un reper, o legătură cu rădăcinile... (Trebuie să vă spun într-o zi povestea lor. Merită!).

Ne-am luat în serios pentru că aveam de ce, aveam și cu ce fiecare, dincolo de vis, dincolo de trezirea mea, un colț de lumină, gata-gata să-mi soarbă visul, dincolo de mănunchiul florilor de tei, numai adevărul unei zile la ceasul unei lungi așteptări

Eli Gîlcescu

Și teii

Uneori

cum mai plâng

cu câte puțin

tot mai puțin

plâng

de parcă ploaia tot mai departe

ar cânta

Eli Gîlcescu

Inexplicabil

Undeva

dimineți la capătul răbdării

spre un nu știu unde

Eli Gîlcescu

Să fi fost

Ca și atunci

de veghe nenumărați ochi

ca și acum

Eli Gîlcescu

Și ploaia de vină

Cât de aspră era

și mai e

printre ploi

efemer doar un dor

depărtat

prea târziu să te strig

în amurg

prea târziu s-o ascult

Eli Gîlcescu

Și noaptea

Adăpostind grădina

mai aproape de verde

într-un ecou

Eli Gîlcescu

Încă o zi tot verde

Azi, numai azi, verdele cât o mare

De veghe

Și cuvintele

În neorânduială

de prea multe ploi

nu-mi mai spun nimic

Eli Gîlcescu

Și mâini

Scormonind albul tot mai alb

într-o tăcere absurdă

pietre vorbind

doar în amurg

un amurg pe unde grădini

adorm singurătăți 
și trandafiri

Eli Gîlcescu

Acolo pe unde nu-s

Nu are rost să mă gândesc la moarte. 

Vine fără voia mea.

Eli Gîlcescu

Aș da tot

Să fii în preajmă

aș da orice

rătăcind 

în câmp de maci

de iasomie

aș da orice pentru o minune

tot ce gândesc și tot ce simt

așa cum e

cum ar fi putut să fie

departele aproape

singura lume a mea

pentru că nu știu altă cale

pentru suflet

încă o rugăciune

Eli Gîlcescu

Ca să știi

Cum noaptea

uneori

rătăcind în pământ neumblat

interminabile taine

tresăriri

cum ceva din noi

pe negândite 

în rozariu

Eli Gîlcescu

Pentru tine

Fac rugăciuni sub nuc

cu ochii închiși
peste răsărituri și apusuri

Ca niciodată,
prea multe ploi pentru o singură vară,
prea puține amintiri,
chiar ridicole, 
pentru o zi.

Eli Gîlcescu

Și visul

Clătinând în zig-zag

înnoptări

între flori de mac

ochii mei iarăși

când freamătul de geană

presimte răsărirea

ca o ie înflorită

din cap până în picioare

și frig și cald

cum îi vine bine

și habar nu ai

încotro

încotro dorul cu tine prin vară 

Eli Gîlcescu