Tot inventez povești cu tine
până la capăt
Eli Gîlcescu
iulie 31, 2016
iulie 29, 2016
iulie 28, 2016
Cu ochi de poet
Tu știi
ce înseamnă
dimineața
atât de firavă
cu gust de femeie
și nimic mai mult
Eli Gîlcescu
Și vara
Dacă există
există dragoste
visând și altfel
la ce-am putea fi
înaintea unui răsfăț cu rozmarin
Eli Gîlcescu
iulie 22, 2016
Îmi este Spica... 4,13
Acest pământ în clocot
pașii noi ursiți
zâmbet soare aur
bob în rugăciuni
dimineți pe brațe
pașii noi ursiți
zâmbet soare aur
bob în rugăciuni
dimineți pe brațe
cântec viu în cuib
Eli Gîlcescu
iulie 18, 2016
iulie 16, 2016
Și noaptea
La ora în care stelele
te învață strigătul meu
ca și cum ai fi în toate
ca și cum în brațele tale
ultima zi
ultima zi
iulie 15, 2016
Și astăzi
Ce zi ar fi trebuit să fie (!) – o zi în care să-ți spun, în limba străbunilor
tăi, „La mulți ani!“. Azi ar fi trebuit să te țin la piept, ca în seara aceea
când ți-am spus să nu mă uiți... Ții minte? Și m-ai privit îndelung... Nu știai ce se
întâmplă, dar ai simțit durerea dimprejur, tristețea... Credeam că nimic și
nimeni nu te poate lua de lângă mine, până când te învățam să iei seama la tot
ce se întâmplă bun și frumos în această lume, cum să te apropii de oameni, de
natură, de fiecare fir de iarbă când încolțește, acolo unde te vedeam crescînd, printre povești, din
pragul casei, printre vii, îndrăgindu-le, apărându-le, acolo, între toate, timpul
nostru sau timpul tău de vis, de împlinit, de îndrăznit.
Cât despre
mine, o să-ți scriu în fiecare clipă a bucuriei tale, în fiecare clipă a
așteptărilor mele, am să-ți scriu despre prima zăpadă, despre grădina în floare
cum îți dăruia rodul ei, acolo, în locul nostru, sub cireș, și fiecare
dimineață, alt loc, altă bucurie.
Și astăzi,
mai mult ca ieri, mă gândesc că nimic de atunci nu a fost zadarnic, când toate erau
ale noastre, toate ne aveau pe noi, atât cât s-a putut, atât cât ne-am priceput,
și toate cu noi, și nucul, și izvorul, aceeași mișcare, aceeași legănare, numaidecât
amintiri (va urma)
Eli
Gîlcescu
15 iulie
2016
iulie 14, 2016
Și strig
Dincolo de durere
cu glasul meu
mai greu decât toate durerile
la un loc
ascunse
într-o altă rânduială
mă trec
mă pier
Eli Gîlcescu
iulie 12, 2016
Pentru ce trăim
Unii pentru ei, alții pentru cei din jur și nimeni nu
știe cum e mai bine, chiar dacă sufletul spune că și
pentru tine și pentru cei din jur tot păcăleală este. Nimeni nu poate spune mai mult decât sufletul, totdeauna neliniștit, totdeauna neîmplinit, totdeauna
nemulțumit de ce lăsăm în urmă.
Când amintirile
... te cuprind, parcă voit, într-o totală dăruire, în preajma unui om pe care îl prețuiești, un om lângă care, oricât de dureroase vremurile, oricât de împovărat sufletul, oricât de dezamăgitoare viața... „totuși mai mult plutești decât umbli pe pământ, în care ești locuit de ceea ce azi aș numi iluzie a ceva nedefinit, când aștepți să te vezi propulsat undeva nu se știe nici cum nici de cine – dar unde să te aștepte bucuria“… Și încet-încet, chiar dacă „bunicii n-au fost poeți“, chiar dacă uneori nu ne rămâne decât poezia să ne încumete la drum lung, pentru femeia anume „niciun cântec nu-i de-ajuns“(va urma)
Eli Gîlcescu
iulie 08, 2016
Și noaptea
Prin grădini se lasă sărutată
copilărind
un dincolo tot verde
când temeri mă cuprind
când temeri mă cuprind
de n-am să vin
de vin
de nu
un dor
cu răsărituri
un dincoace
un dincoace
arzând
Eli Gîlcescu
iulie 06, 2016
iulie 05, 2016
Într-un altfel
Fiecare zi
într-un loc și nu în altul
neliniștind dimineți
când mai pierd
în adânc
o oră și încă o oră
și dacă n-ar fi decât atât
și nimic nai mult
dimineți arzând
înaintea zilei
alte lumi
când îmi
lipsești
altă lume
când mă
sfârșesc
Eli
Gîlcescu
iulie 03, 2016
iulie 01, 2016
Și căldura
Parcă la nelocul ei
și dacă n-ar fi decât
un cântec
de ochii tăi l-ascund
ca să îl caut iar
seară de seară
Eli Gîlcescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)