Când amintirile

... te cuprind, parcă voit, într-o totală dăruire, în preajma unui om pe care îl prețuiești, un om lângă care, oricât de dureroase vremurile, oricât de împovărat sufletul, oricât de dezamăgitoare viața... „totuși mai mult plutești decât umbli pe pământ, în care ești locuit de ceea ce azi aș numi iluzie a ceva nedefinit, când aștepți să te vezi propulsat undeva nu se știe nici cum nici de cine – dar unde să te aștepte bucuria“… Și încet-încet, chiar dacă „bunicii n-au fost poeți“, chiar dacă uneori nu ne rămâne decât poezia să ne încumete la drum lung, pentru femeia anume „niciun cântec nu-i de-ajuns“(va urma)

Eli Gîlcescu 

A ales un loc în țara lui Brâncuși

Ileana Floarea Vulpescu

De la plecarea ei, scriu și încerc să-ți spun ce am trăit în acele zile; încerc să-ți spun totul, dar mai ales cu îngăduința cu care ne-a dezmierdat în luna fericită care i-a marcat și călăuzit viața. Și nu pot uita cum ne-a uimit în acele zile, închipuindu-ne raiul pe pământ. Cum a reușit să se îngrijească de fiecare, să-l mulțumească și să-i ofere cuvântul cel mai apropiat sufletește și în care se regăsea. Cum ne-a oferit o lecție de viață autentică, trezindu-ne acasă, înconjurați de tot ce-i mai frumos, omenesc... Asemenea fericire a creat iubire, iar sufletul a încuviințat: ”Totul a fost bine” . Ne-am hrănit din povestea ei,  povestea unei doamne rafinate; și încă mă tem să nu fi pierdut vreun detaliu din rodul ostenelilor sale – acea filosofie care înseamnă reper în viață. 

Au trecut ani, zeci de ani, iar ceea ce era de așteptat, de negăsit, de devenit, s-a petrecut la 300 km de București (neispitită în a-și schimba direcția), într-o întâlnire cu tinerii, pe scena Teatrului „Elvira Godeanu“ din Târgu Jiu. Parcă aștepta pe cineva să-i confirme, să-i ghicească gândul; aștepta să o facă fericită și să-i șoptească ceea ce aștepta de o viață, în locul unde dumnezeirea există, să-i atingă sufletul și să-i confirme că nu e totul pierdut. Iată cât a trebuit să treacă până când un băiețel de zece ani a pătruns în finețea cuvântului, în detaliile acestuia, i-a înțeles mesajul; un băiețel de zece ani, atras de arta conversației, de entuziasmul acesteia, de pledoaria pentru uman, și-a făcut loc să ajungă cât mai aproape, cu bucuria întineririi în ochi și a minunii în glas: „și eu cred ca dumneavoastră“. Un copil care nu îți dă nimic de ales, decât să-l urmezi, să-i recunoști și să-i respecți crezul.

Ileana Floarea Vulpescu, Târgu Jiu, Aprilie 2016

Ileana Floarea Vulpescu, Târgu Jiu

Ileana Floarea Vulpescu


https://youtu.be/4B_zZMr6uOs

https://youtu.be/cr4TuSZXcLs

https://youtu.be/nTIEboBh5DI

Eli Gîlcescu