august 28, 2016
Când
Nu mai am ce spune
în această nebunie sălbatică
de care mă lovesc
ca de ceva uitat în drum
când mă port prostește
fir-ar să fie
în fiecare dimineață
îmi fac cruce
când nu-mi ieși în cale
când nu mă lași să viu
Eli Gîlcescu
august 22, 2016
Când dintr-un vis în altul
Mai aproape de ziua aceea de verde
de caldă și
fără scăpare
zvâcnind de departe
dimineața
fără de noapte
singura mea rugăciune
e tot ce începe
tot ce nu este încă pierdut
august 15, 2016
Iubire
Ce vreme
de vremuri!
Și sfârșitul
care nu este sfârșit.
Doar ei, apropiindu-se,
renunțând la orgolii, înfruntând pașnic sentimentele pentru un „da“ împreună,
un „da“ spus în numele iubirii de ieri și de azi, un „da“, nu ca oricare altul,
ci așezat, profund, perfect, un „da“, știut de mai devreme, pentru mai târziu, un
„da“ nebun de fericire. Iar frumusețea iubirii lor, cea mai frumoasă carte de
vizită, lăsată nouă, aducând a flori de toamnă blândă. O toamnă cu sens și
savoare, o toamnă agale, ca și cum n-ar mai fi, ca și cum n-a fost vreodată
Eli
Gîlcescu
august 10, 2016
august 08, 2016
Când merii cădeau din picioare
Ne-am întâlnit.
Ne-am întâlnit pe tăcute, într-o vreme cu nume ce trec peste a muntelui
palmă, când nopțile cele de viață ne cheamă, cele ce știu să împace o lume, s-o
crească cu râvnă, întreagă, cu mâna largă, cu fruntea sus, sus, rodind printre vii.
Ne-am întâlnit, pătrunși de-un cântec ce inimi desfată lăute. Ne-am întâlnit
nemuritori pentru o clipă, pe un val de vorbe, înveșnicind scrinuri, la
fereastra copilăriei, fără ascunzișuri, dragostea lui Iar, sărutul, cu lupii
laolaltă, zodiacul cu femei, nu mai vine nimeni... Și mă încumet, sub vraja
poeziei, de trecut puntea și muntele din mine, acolo unde „iar seara când se
lasă cu răcoare, și cerul se întunecă în frumos“ ,
niciodată cuvintele, niciodată.
Eli Gîlcescu
august 06, 2016
august 02, 2016
august 01, 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)