Un alt anotimp

E tot ce mai pot să îndur

alt sfârșit de gerar 

lovind cu-ndoieli alte lumi 

când dintr-o dată în prag nesupus

clipa neclipă și-al zilei sfârșit

sărac de lumini

când liniștea doare și doare 

un gând 

ca o povară

singuratic amurg 

rătăcit între noi

când totul un strigăt

când totul 

nimic

Eli Gîlcescu

A înflorit de Crăciun

Și dimineața
atât de lumină
atât de cald
fără teamă
în plin nicăieri
miroase a brad
în cea mai strașnică poveste de Crăciun
o poveste complicată și simplă în același timp
o poveste 
zi de zi
vis cu vise
care pot înflori un Crăciun

Eli Gîlcescu

Vine.. pleacă

Ascuns într-un sărut, cu de toate, un Crăciun cum este și cum nimeni nu-i interzice să fie rânduit în toate culorile, cum se cade de sărbători, un Crăciun cu trebuință de bucurie, pace în suflet și lumină. Pentru că ce-am fi fără el, oare? Nici colind de poveste, nici Crăciun să ne-aștepte undeva, cândva, nici Crăciunul pe aici

Eli Gîlcescu

Au pornit colindătorii

Din toate părțile ca la spovedanie
un glas – 
cel auzit 
dinainte  

să-mi aducă Crăciunul 

Eli Gîlcescu

Va fi iarnă

Dacă ai asculta-o
într-o noapte cu lună plină
încă arzând
atât de departe
de parcă niciodată aceeași
niciodată același Crăciun
și ce ar mai putea fi
acum râzând
acum plângând

ori numai se preface

Eli Gîlcescu

Când cerurile visează

... la ce ar fi putut să fie
un colind 
tot mai aproape
și în atâtea feluri

prea târziu

nu-i niciodată
să-mi aducă aminte

Eli Gîlcescu

Într-o zi

De mă vei căuta

în gânduri 
mă vei găsi

departe

tot mai departe

când zorii

uneori din senin 

pun jurământ

pe fiecare noapte

aproape

fără suflare

venind de peste tot

și de nicăieri

ca nimeni să n-o audă

Eli Gîlcescu

Fără drum

La capăt de drum

au rămas

doar urmele tale

mă țin în loc

pe fiecare ochi de lumină

să mă caute

când și când

Eli Gîlcescu

Sunt singură

Numai o dată în an

când împart dimineața cu tine
întreagă dimineața
în culori de liliac înflorit
în partea noastră de lume

cu răsfăț de scorțișoară

înminunând clipa

cum nu are să mai fie 

Eli Gîlcescu

Un răsfăț

Mi-ai fost

fiecare dimineață

și iarba crește

după fiecare noapte

ca un răsfăț de scorțișoară

înminunarea clipei

mi te-adună

Eli Gîlcescu

Să fie ea, să fiu tot eu

(acrostih)

E vremea strugurilor copți

Lăsați în vie să suspine.

Iubind, trecut-am printre nopți

Grăbind spre lumea care vine.

Încerc să mă întorc mereu

La masă, răsucind cuvinte,

Crezând că, astăzi, numai eu

Ezit să merg mai înainte.

Scot înc-o rimă ce mă minte

Călătorind spre apogeu...

Uitată, nu-mi aduc aminte

George Tei