Elisabeta Gîlcescu
Translation Elena Buzatu
2018 Paradise Pines, CA
Cum ar fi dacă
cum ar fi dacă
te-aș lăsa să-mi asculți inima
îndeajuns
pentru câte zbateri
odată cu frigul
călătorind în viul umbrelor
clipa de ieri
jumătate de vis
o nălucire
când am ratat sărutul de la miezul nopții
te-aș lăsa să-mi asculți inima
îndeajuns
pentru câte zbateri
odată cu frigul
călătorind în viul umbrelor
clipa de ieri
jumătate de vis
o nălucire
când am ratat sărutul de la miezul nopții
Eli Gilcescu
https://wordpress.com/post/egilcescu.wordpress.com/3359
RăspundețiȘtergereEli Gîlcescu
RăspundețiȘtergerePentru câtă iubire, dragi prieteni,
Am așteptat să treacă și această zi. Știam că toate minunile țin trei zile. Minunea mea, de care mă bucur, știind-o a tuturor – zi-noapte-zi – ca un joc al copilăriei, al trăitului pe lângă fiecare urare, dintr-un an al iubirii și al lacrimilor de lumină, de lucruri bune, de pace în suflet, la cumpăna dintre ani, în căutare de locuri primenite, cu bucurii împărtășite, să mă fericească cu un odinioară atât de îndepărtat, atât de aproape, neuitat. Cu locuri, cu prieteni care îmi amintesc nu numai anul, anotimpul, ci și ziua, când starea mea sufletească, acel sentiment puternic și mândru, care a pus stăpânire pe mine, mă fericise într-atât, încât, atașată de un vis, căutându-l involuntar în prima zi a Noului An, a prins contur. Despre acest vis... în altă povestire. Până atunci, un poem din colecția personală, traducerea Elena Buzatu
Isabela Gîlcescu
RăspundețiȘtergereLa mulți ani, Mama! Recunosc, am fost mai mult "puiu' lu' tata", el pe șantiere, îl vedeam mai rar și părea întotdeauna mai bun și "larger than life". Dar tu ne-ai dat rădăcinile de acasă și la sentimentul ăsta de "acasă" mă întorc mereu, rădăcini pline de seva vieții. Și ai fost "all in" în cea mai grea misiune din lume – să ne crești zi de zi pe noi doi, copiii tăi.