printre
florile iernii
undeva departe
undeva departe
de începuturile lumii 
unde doar Dumnezeu 
în marea Lui milă 
a făcut spovedanie 
în aceeași liniște în care
obișnuia să ne adoarmă 
în casa moștenită din tată
în fiu
rupând
tăcerea ta și a mea 
în noaptea
minunii
sub
candele de vâsc 
am fi
înflorit 
poate 
până dincolo de sfârșit
până dincolo de sfârșit
nu mai departe
Eli
Gîlcescu
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu