printre
florile iernii
undeva departe
undeva departe
de începuturile lumii
unde doar Dumnezeu
în marea Lui milă
a făcut spovedanie
în aceeași liniște în care
obișnuia să ne adoarmă
în casa moștenită din tată
în fiu
rupând
tăcerea ta și a mea
în noaptea
minunii
sub
candele de vâsc
am fi
înflorit
poate
până dincolo de sfârșit
până dincolo de sfârșit
nu mai departe
Eli
Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu