sâmbătă, 10 octombrie 2020

O altă poveste... cu 132 prieteni

 



... și bucuria de a ne regăsi după mulți ani.

Acum nu mă pot gândi decât dacă nu cumva a fost vis sau revărsarea bunătății, a temperamentului viu și delicios dintr-un zâmbet inconfundabil. Există o fierbere disciplinată, neobișnuită, pe care o întâlnești la ea.

Nu știu de ce scriu, dacă va ieși o poveste, pe cât de adevărată, pe atât de vie, foșnind de amintiri. Într-un loc în care am respirat împreună poezia brâncușiană, dar mai ales formele ei, pline de înțelesuri.



Uneori cuvântul iubire pare sinonim cu nueuitarea, cu pasiunea pentru a călători și a-i revedea pe cei dragi, ea însăși iubirea întruchipată.

 

Mă tem de iarna care vine și de golul dintre noi.

Mi-am făcut planuri pentru anotimpul rece. Mă voi ocupa de cărți și de labiolectură (arta citirii pe buze).

Fac progrese.


 

Eli Gîlcescu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu