Un joc sau o altă poveste

 … să pot uita de vântul ăsta nesuferit.
 
Ciudat, mi-ai spus, cu inocență,
pornind chiar de la o declarație ontologică,
am devenit un fel de iubitoare de povești 
în care toate lucrurile bune au doar început.
 
Pe Transalpina, un viscol teribil,
și deszăpezirea îmi dă un fior de neliniște,
fără apărare,
zâmbesc din ce în ce mai rar
când mă întrebi de ce mai sunt pe aici.
 
Mereu există un motiv să văd orașul cu alți ochi,
și nu e rău, doar ceea ce trebuie,
nu mai mult,
fără să fiu prinsă într-o conviețuire silnică.
 
De n-ar fi așa, nici povestea n-ar fi
nicidecum la voia întâmplării
 
 Eli Gîlcescu