Nu, acesta nu e sfârșitul văzut și nevăzut,
chiar dacă simt că lumea se rupe în două
într-un înainte și
după
neputință până la furie pentru tot
fără început și
viitor
evadat și exilat
în timp ce viața trece pe lângă
și o las să treacă
ceea ce e păcat, fiindcă nu e așa de rea
și aștept să se ridice ceața
să treacă furtuna
iar timpul să-mi vindece rănile
Asta e o... un...
(un poem neterminat)
Eli G.
Toronto, 17 apr. 25 (Joi Mari)
Frumos!
RăspundețiȘtergere