Un nume îl cheamă pe altul.
O amintire deschide o altă amintire.
O voce se aude prin alta.
O amintire deschide o altă amintire.
O voce se aude prin alta.
Iar eu îmi imaginez o mică scenă de suflet și
două prietene stând din nou de vorbă,
fără grabă.
Adela poate îi povestește despre rolurile pe care le-a jucat.
Adela poate îi povestește despre rolurile pe care le-a jucat.
Ileana despre personajele pe care le-a inventat.
Și, la un moment dat, una dintre ele spune:
„Știi ce bine că ne-am întâlnit.”
Iar cealaltă răspunde:
„Da. Asta a fost partea care a contat.”
Poate că după cinci ani, întâlnirea lor nu mai are nevoie de nimic altceva.
Chiar dacă uneori tresărim la o amintire.
Eli Gîlcescu
24 iul.2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu