Prietenia

Constantin Niţu:

Ce asemănări şi deosebiri sunt între Rânca şi Hobiţa?

EG: Hobiţa, iubire,  şi din iubire, orgă de lumini... Rânca, aşezare pitorească, imagini ispititoare, de valoarea unui smarald imens, preschimbat în bănuţi zornăitori

Constantin Niţu:

Care e cel mai cunoscut banc... cu olteni?

EG: „Medicul meu a insistat să trec pe la dumneavoastră, spuse pacientul către psihiatru. Dumnezeu ştie de ce, deoarece eu am o căsnicie fericită, o slujbă sigură, mulţi prieteni, sunt iubitor de arte, membru în „ARTA CONVERSAŢIEI”, n-am griji

Aha, spuse psihiatrul, luându-şi carnetul de notiţe. Şi de când zici că ai senzaţia asta?

De patru luni“ (Niţu Constantin)

Ecaterina Şerban:
Te consideri o persoană împlinită?

EG: Am trăit prin frunziş străin, am ascultat mesaje misterioase... Mi-am privit umbra cum se unduieşte în valuri cu chemări şi legături în lumea care există, şi nu în cea care îmi lipseşte. Sunt un om împlinit. Nu am avut tot ce am dorit, dar am avut tot ce mi-a trebuit.

Mihaela Chiţac:

Care a fost scânteia care a produs această ardere, cu inima, în afara poeziei, în crearea Artei conversaţiei?

EG: A meritat să evadăm din lumea reală, să fim împreună, să iubim poezia. Suntem mai bogaţi sufleteşte decât ieri, iar mâine va fi un alt moment pentru alte bucurii

Mihaela Chiţac:

În ce mod formaţia ta profesională în domeniul educaţiei tinerelor generaţii şi-a pus amprenta asupra personalităţii tale creatoare? De unde provine entuziasmul tău inegalabil cu care te angajezi în realizarea proiectelor cu caracter cultural?

EG: Am fost împreună de Înviere, aducând un strop de lumină să ne inspire divin, să plutim pe aripi de nemărginire  Am fost împreună de Ziua poeziei, prăbuşiţi în miez de noapte peste un morman de versuri. Când eşti printre prieteni, înveţi să te bucuri, înveţi mereu… poezia

Nynna Vizureanu:

Ce înseamnă cartea iubirii pentru tine, şi ce vibraţii te leagă de cei care sunt în ea?

EG: Să cânți la mai multe partituri, dar cu fiecare, în armonie

Constantin Cristescu:

Puţină lume se mai găseşte acum, investind în cultură, artă, literatură. Se spune că talentul este ereditar; eu cred că se naşte printre cărţi, acolo unde simţurile încolţesc.

Spre bucuria mea, am norocul de a te întreba, de unde această putere, răbdare şi foame de frumos?

EG: Aflându-mă într-o intersecţie de gânduri, între două nopţi, una spre lumină și cealaltă, cu un pas, acolo, poate că în tihna ei, şi gândurile s-au împletit ca să fie un cântec de dor, de acasă

Constantin Cristescu:

Ce culoare au visele care dăruiesc iubire?

EG: Poate ceva din strălucirea gândului, din adierea vântului, ceva din culoarea pământului şi a pădurii, culoarea visului de acasă

Ionel Creţu: Ce înseamnă acasă?:

EG: Acasă e locul unde pot visa, e un tărâm al iubirii, cel mai frumos

Marius Iulian Zinca:

În călătoria prin viaţă, există clipe de fericire, de tristeţe; de când te/ne-am cunoscut, nu văd, nu simt decât iubire, iubire de tot şi toate la un loc; altruismul iubirii de oameni, de frumos răzbate dincolo de orice „rid” al supărării. Cum vezi tu şi de unde izvorăşte iubirea la şi prin tine?

EG: „Dragostea pentru cei din jur este un har dat de la Dumnezeu“.

Nimic nu este întâmplător, nici încercările omului, multe, date de Dumnezeu spre a-l pune la încercare. Şi dacă tu ai ales să iubeşti, înseamnă că faci parte dintre cei cu acest har. 

Aş vrea să mă îndrept spre acele fapte bune... Simt că sunt pe drumul cel bun

Mulţumesc!

Eli Gîlcescu