Sensuri

Timpul repetă

aceleași greșeli,

dar în sens invers...

Eli Gîlcescu

    Și-a strâns toată deznădejdea...

 Își căuta un sens în viață, așa cum îl înțelegea numai el, cât mai aproape de sufletul lui, acolo, unde și-a găzduit o atmosferă intelectuală, acolo unde a strâns filă cu filă, carte lângă carte, poveste după poveste, făcându-le tovarășe cu simplitatea lucrurilor și locurilor reale... Și cu fiecare nouă așezare, cu fiecare provocare, el se simțea mai puternic, așezat statornic, solitar... Doar gândurile îl purtau înspre visări, jumătate imaginare, jumătate adevărate, jumătate lumină, jumătate odihnă... Căci cu timpul avea de luptat, cu el, cel necruțător, dornic să se înfrupte din jumătățile lui... Invidios pe el, parcă mereu nemulțumit, că nu lucrase îndeajuns până la uitarea de sine, că nu-și îndeplinise norma, căci timpul i se strecura printre degete... O neliniște împăcată, o frământare și toate strânse șuvoi se revărsau în fiecare răsărit al dimineții, în clocot, de când se știa de destinul lui, de durerea lui, de nenorocirile lui... Dar și pe ele, le-a găzduit și nu le-ar schimba pentru nimic în lume... Cu cât sporeau acestea, cu atât sporea și dorința de a realiza un lucru minunat, de a se face cunoscut printre oameni, de a se dărui lor... (va urma)