vineri, 21 februarie 2014

* * *


Întârzie un dor
la hotarele Amaradiei
de la Scrăzi
până la Stejari, drept spre ponoare,
acolo unde dedițeii în somn de frunze
renasc
noaptea de migdală 
cu vise, cu viața tihnită dinainte,
peste acestă apă liniștită,
această pădure, 
această icoană sfințită,
și ce greu le-a fost,
n-ai de unde să știi
când s-au îmbrăcat de sărbătoare
și au iertat totul

Eli Gîlcescu

2 comentarii: