Într-o altă clipă

Când plouă îmi aduc aminte grădina

plină de aluni

împrejmuită de un gard de sărmă

singur

să sperie graurii

nucul

străpuns de ploi într-o clipă

cum într-o clipă ne-au strâns

depărtări

într-o alta

nimic din ce a fost odinioară

nimic să înfrunte

cu o privire altfel

și altfel gîndurile

lipite de tăceri de umbre

rânduieli

habar nu au încotro

încotro dorul de tine prin vară 

Eli Gîlcescu

O Troiță vie

Sărutul

Așa mi-a rămas în minte sărutul

până departe, până aproape,

mărginit de minunea vie...

afară de tăcere nu mai era nimeni, nimeni...

Când minunile întind mâna

Tăcerile 
singurele care privesc cu inocență
fiecare strigăt
când la-ntâmplare 
strângeri de taine
sărutul 
– cel mai modest refugiu, fără margini – 
femeia minunii de ieri

Eli Gîlcescu

Acest dar mai prețios decât toate

      Dintre bucuriile pe care Dumnezeu şi natura le-au hărăzit vieţii, cea mai înaltă e dragostea. Ea înfrumuseţează sufletele, dăruieşte euforie trupurilor. Creează momente de visare şi de puritate. Acest dar, mai preţios decît toate, exaltă mintea, aducînd-o la exprimări de-o rară frumuseţe. Poezia de dragoste, sublimarea acestei stări, străbate literatura într-un şuvoi necontenit. Spre bucuria noastră. Antologia de faţă este un căuş din acest şuvoi al minţii şi al exaltării. 

 Ileana Vulpescu,  Sărutul, o carte în dar

Într-un glas

    Inimi care băteau de nerăbdare... Rar au simțit emoții mai puternice... Peste tot, o mare de flori până la zarea-zărilor – Sărutul...

Printre ele, păream statui ale imensității, încremenite de farmecul așteptării... Și glasurile s-au unit, și-au strâns mâinile...

    Doar privirea de deasupra părea surprinsă... 

O zi de neuitat

21 MAI 2014 Casa Universitarilor București
Farmecul așteptării
Ziua inefabilului absolut

„Sărutul“ și... noi

La Casa Universitarilor, 21 Mai 2014

O prietenie dintre cele mai alese și durabile, în felul acela simplu, fără artificiu, fără încordare... și această aniversare extraordinară

Eli Gîlcescu

Mă țin ploile

 Căutați veșnicii? mă întreabă domnul...

vă spun că-i de treabă...

N-are legătură cu ploile care-și dau suflarea vara...

doar când e frig și-n vis, pe poteci, fără pași,

amintiri și iar ploi nu se văd din pământ

când în cer se ascund,

căutându-mă în zori prin poteci

când rabd ploi de ploi...

suflet gol n-are loc într-un somn

prin grădini bolți zidind,  

inimi sunt,

istovind cer, pământ și lumini,

frunți umbrind, vis etern

și mult dor... când mă strâng.

Elisabeta Gîlcescu semnează ”Patimi dulci” - Agentia de carte

Elisabeta Gîlcescu semnează ”Patimi dulci” - Agentia de carte

La întâmplare

Când  m-ai lăsat în voie

cu zile rugi în urmă

un du-te-vino singur

pe brațe de neliniști

cu voie, fără voie

să înviez și altfel,

să găsesc o cale

departe de tăceri,

să nu aud cum strigi

(Eli Gîlcescu)