Sărutul

 

Pariu pe prietenie... (2)

Nimic mai frumos! Așa am descoperit-o!

Ascultând Anotimpurile lui Vivaldi, acest poem rotund și luminos.

Sau unul zbuciumat, neliniștit și melancolic, uneori suport pentru propria construcție poetică. Puțini au înțeles cu ce contradicții se lupta. Pentru propria existență.

Ce ciudat să-mi amintesc de aceste „priveguri“ de vară, unde fumul țigărilor urca ca o tămâiere rituală peste ultimul gong al celor de dincolo, liberi și împreună: Viorel, Mariana, Clara, Andrei...

Au ales-o să ne adune în aceeași lumină dulce. Atât de delicată, atât de generoasă, atât de apropiată Sărutului, într-un altfel de aranjament muzical, aidoma sonatei Rămas bun de Beethoven. Când fiecare poem, un cântec, fiecare cântec, un poem, fără să se oprească, doar să ne învețe cum să păstrăm lumina...

În ce loc, în ce zi, pe neașteptate, să ne întoarcă clipe, „destine cu har“

și câteva gesturi uitate, care însuflețesc 

„atunci când fantasmele capătă trup și lumină“.

Și timpul trece, și anii zboară, și locurile se ocupă, și ce de întâmplări să mai fie, ce cântec de mulțumire, ce sărut, ce #vis...

Eli Gîlcescu

26-27 iulie 21

Așa mi-a rămas în minte sărutul

... până departe, până aproape,

afară de tăcere,

nu mai era nimeni,

nimeni

într-o altfel de trecere peste

toate vocile,

toate artele,

bine păzite,

și încă ceva mai mult

decât aș fi visat vreodată

 

Eli Gîlcescu

https://artaconversatiei21.blogspot.com/2021/05/asa-mi-ramas-in-minte-sarutul.html

Noi, altfel

 

Dintre bucuriile pe care Dumnezeu şi natura le-au hărăzit vieţii,

cea mai înaltă e dragostea.

Ea înfrumuseţează sufletele, dăruieşte euforie trupurilor.

Creează momente de visare şi de puritate.

Acest dar, mai preţios decît toate, exaltă mintea,

aducînd-o la exprimări de-o rară frumuseţe.

 

Ileana Vulpescu

Și sărutul

Mă tem când mi-l apropii

să nu-i văd altă față
să nu-i desfir cuvântul
într-o lume la-ntâmplare

când tăcerile îmi recunosc amurgul

tot 
împotrivit

departe

oameni
când mă ard și nu știu ce aștept
când de taine 
strângeri

mai păstrează

o uitare

ca un suspin

netulburat

lovind peste lumini

un câmp de maci
cântecul meu

 Eli Gîlcescu

Nimeni

Și nimeni altcineva
nu va auzi
sub fir de ziuă
sărutul
din întâmplare înflorind
mai repede cu o clipă
când ești lângă mine
sau nu

Eli Gîlcescu

Sărutul fără noi

Și azi și mâine ninge ireal
și încă nu-i apus
nici grea visare
într-un sărut
strivit în zori
de alte lumi 
părând că vin de nicăieri
și-acelea de prisos 
tresărind
te pierd mă pierd
mă sânger
de câte ori 
desculță în zăpadă

Eli Gîlcescu

Când minunile întind mâna

Tăcerile 
singurele care privesc cu inocență
fiecare strigăt
când la-ntâmplare 
strângeri de taine
sărutul 
– cel mai modest refugiu, fără margini – 
femeia minunii de ieri

Eli Gîlcescu

Iar dorul

... m-a risipit

de nu mai știu pe unde

cutreier toamnele din noi

Eli Gîlcescu