Dor de dor înflorit

Nici laptele nu mai are gustul trifoiului

nici busuiocul gustul miresii

nici grădina din ce în ce mai singură

deznădăjduită clătinare

când iarba abia își ține firul,

adăpostind mâinile de odinioară

pe jumătate cumpănă a blândeții,

până acolo unde iluzia unui zâmbet

în nemișcare înalță chipuri la întâmplare

răstălmăcind, vrând-nevrând,

clocotire grea

toamna

tot gând întunecat

tot soare prăbușit

tot cântec zbucnit dinăuntru,

fără veste să mai vie și fără foame

cuvinte acoperite sub glie

în lungul nopții

tăceri 
tot așa în strigătul cocoșilor

peste ziua de-un deget

alt rând de straie

alt dor de dor înflorit

Aprinse răstimpuri de vară

Dacă m-ai întreba despre iubire,

gândurile noastre, de-a pururi lumini,

nopții-nsetate cântări,

cât mai aproape de stele,

izvor de sărut...

Dacă m-ai întreba de fuga sub glie,

învăluind neguri împrejur,

necuprinsul ochilor,

o lume peste lumi,

diminețile noastre,

iar și iară zi... 

Lumini de înger

(Lucas, prima aniversare – o lună)

Din somn mă trezești

odată cu zorii
când păsări mai stau încă pe cuib,
necălcate ierburi, ochii, gura,

povești neîncepute, 
joc de lumini

Eli Gilcescu

Scrinul iubirii

Ne-am întâlnit.

Ne-am întâlnit pe tăcute, într-o vreme cu nume ce trec peste a muntelui palmă, când nopțile cele de viață ne cheamă, cele ce știu să împace o lume, s-o crească cu râvnă, întreagă, cu mâna largă, cu fruntea sus, sus, rodind printre vii. Ne-am întâlnit, pătrunși de-un cântec ce inimi desfată lăute. Ne-am întâlnit nemuritori pentru o clipă, pe un val de vorbe, înveșnicind scrinuri, la fereastra copilăriei, fără ascunzișuri toate, în chip cuviincios și cu rânduială, dragostea lui Iar, sărutul, o minune de altfel, cu lupii laolaltă, zodiacul cu femei, nu mai vine nimeni... Și mă încumet, sub vraja poeziei, de trecut puntea și muntele din mine, acolo unde „iar seara când se lasă cu răcoare, și cerul se întunecă în frumos“, niciodată cuvintele, niciodată.

Eli Gîlcescu

9 August 2014

Târgu Jiu

Un vis peste pajiștea verde

Când fiecare sărut

Un strai de iubire

Frunzișuri în freamăt de taine

Fiecare copac alt strai de sărut

Iar închipuiri, iar priveliști

Și visul cu șoapte –

O lume a mea în lumea cealaltă

O lume ești tu

(curge cu greu)

Încă mai crede, m-așteaptă

Nesfârșit nimicul

Iar fulger fără ploaie,

Nori de piatră, pe tăcute,

Ochi de cer, atâtea lumi

Aclamă pe nimica...

Doar jalea la paradă

Mai seacă gânduri, 

Nimeni nu îi știe glasul, ochii,

și-ndărătul lor, nimicul...

Azi, fără strigăt,

Prin vremi, te chem, mă chemi,

Suflet fără tihnă,
Nopți la rând, nimicuri...

Taumaturg prin noi

Magie fără-ncetare 

în tot largul

un gol

în tot golul

doar tu

vezi

cum prin toate

glas de lumină

mâinile mele

dorul de dor

apa de apă

povestea cu norii

cu vântul

cu noi

Eli Gîlcescu