Ne-am întâlnit.
Ne-am întâlnit pe tăcute, într-o vreme cu nume ce trec peste a muntelui
palmă, când nopțile cele de viață ne cheamă, cele ce știu să împace o lume, s-o
crească cu râvnă, întreagă, cu mâna largă, cu fruntea sus, sus, rodind printre vii.
Ne-am întâlnit, pătrunși de-un cântec ce inimi desfată lăute. Ne-am întâlnit
nemuritori pentru o clipă, pe un val de vorbe, înveșnicind scrinuri, la
fereastra copilăriei, fără ascunzișuri toate, în chip cuviincios și cu
rânduială, dragostea lui Iar, sărutul, o minune de altfel, cu lupii laolaltă, zodiacul
cu femei, nu mai vine nimeni... Și mă încumet, sub vraja poeziei, de trecut
puntea și muntele din mine, acolo unde „iar seara când se lasă cu răcoare,
și cerul se întunecă în frumos“ ,
niciodată cuvintele, niciodată.
Eli Gîlcescu
9 August
2014
Târgu Jiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu