Dor de dor înflorit

Nici laptele nu mai are gustul trifoiului

nici busuiocul gustul miresii

nici grădina din ce în ce mai singură

deznădăjduită clătinare

când iarba abia își ține firul,

adăpostind mâinile de odinioară

pe jumătate cumpănă a blândeții,

până acolo unde iluzia unui zâmbet

în nemișcare înalță chipuri la întâmplare

răstălmăcind, vrând-nevrând,

clocotire grea

toamna

tot gând întunecat

tot soare prăbușit

tot cântec zbucnit dinăuntru,

fără veste să mai vie și fără foame

cuvinte acoperite sub glie

în lungul nopții

tăceri 
tot așa în strigătul cocoșilor

peste ziua de-un deget

alt rând de straie

alt dor de dor înflorit