Mă știe văzduhul
e tot ce mai pot să îndur
alt sfârșit de
gerar
lovind cu-ndoieli alte lumi
când dintr-o dată în prag nesupus
clipa neclipă și-al zilei sfârșit
sărac de lumini
e ceasul tăcut
când liniștea doare și doare
un gând
ca o povară
singuratic amurg
rătăcit între noi
când totul un strigăt
când totul
nimic
Eli Gîlcescu
Fiecare sfârșit e un nou început.Al cicilea anotimp le cuprinde pe toate deasupra nimicului absurd. Sus inima ca un steag al vieții și speranței! Inspirație pe culmi! Ave!
RăspundețiȘtergere