Capriciu

Mă știe doar clipa neclipă, al zilei sfârșit, mai străin de iubiri, mai sărac de lumini. E ceasul amiezii când scriu și liniștea doare și doare alt gând. Iar strigăt, iar strigăt în tainic amurg, adăpost preadurut promisiunii dintâi; e tot ce mai pot să  îndur când ascult cum se zbat lovind îndoieli, tot mai aproape ultima frunză, alt anotimp, dincolo de noapte de zi, privind împrejur, același „surâs strâmb, și scurt, și slut“, agonizând uneori

Eli Gîlcescu

Cumințenia toamnei

„Noi doi lăsa-vom lumii un duh ce nu se schimbă“ (Vasile Voiculescu)

Aprinși de neastâmpăr ne sărutam întâia oară, neștiuți de nimeni, nevăzuți, prin grădini; departe, un colț de umbră ne trecea toamna cu gândul la încă o vară... 

Toamna

Doar curg neștiute, doar jocuri și pierderi de vremi

Ape adânci

„Știi... ce înseamnă să te scoli într-o dimineață frumosă și să deschizi soarelui din ziua aceea porțile inimei ferecate, să lași lumina să alerge prin ungherele stăpânite numai de tainele umbrei, să desprinzi încet răcoarea cu boarea călduță, să ștergi mucegaiul, să usuci umezeala, să întorci fețele sufletului încet spre dogoare... și iar să ți se închidă deasupra lacătul singurătăței, gerul părăsirei și apa moartă a uitărei, înăbușind focul supt pânzele ude... și să mocnească iar subt frig căldura abia desprinsă din flăcări ? !“ (Hortensia Papadat-Bengescu)

Laolaltă muzica și poezia

        Din verdele de-acasă, voi scrie despre cărți și sunetele lor fermecate, despre cei inspirați…. cu bucuria unei promisiuni împlinite.

        Nu știu ce va ieși de sub condeiul meu… dar elogiul unei revelații și al prieteniei din suflet de cititor va fi la vedere, unicul avut  păstrat amintire tonică a zilelor de ieri.

În răstimpul unei clipe voia altor zări

Atât de departe pământul, arzând de dorință, prefăcând totul atât de bine și frumos când, odată cu asfințitul, ploaia albastră închidea în răstimpul unei clipe voia altor zări

Sărutul

http://www.agentiadecarte.ro/2015/07/antologia-%E2%80%9Dsarutul%E2%80%9D-volumul-ii/

     Îndrăznea pe acolo pe unde mai era și răsărea de unde nici nu se știa, fulgerat de dragoste, noapte de noapte, apoi lumini, sprijinind rugăciuni, pentru noua ispitire, când ceruri deschid pământuri pe copilăreasca frunte, pe ramuri, pe ape, „poetizând o clipă pentru a ne cufunda în tăcerea ei“.  

Taumaturg prin noi

Magie fără-ncetare 
Albe tărâmuri
În tot largul, un gol
În tot golul, eu...
Doar tu mă vezi, 
Mă asculți cum prin toate, 
Întru totul,
Glas de lumină în mâinile tale,
Cale întoarsă,
Dorul de dor, apa de apă,
Povestea cu norii, cu vântul, cu noi

Ploaia albastră

Dimineți care s-au dus, care au rămas...