Infernul toamnei

Încleștat pe fiecare silabă,

întru câtva resemnat

toamna strigăt întors

când pași înșiră romantic

bântuit de sete de flori

mai schimbă priviri

și tăceri peste frunzișul năuc

iar toamna

iar noapte

lăsând un gol de dureri

printre pomi trântiți de culori

nebunatice punți

evadări

un sărut în ecou

ultimul zbor