„Dar niciodată n-am fost mai puţin
Şi nici mai mult decât o tresărire...“ (Ioan Alexandru)
Încetul
cu încetul fur sărutul nopții
nemaisemănând
cu altul
în
vremi sub ploi cu soare
un
semn-lumină
desfăcător
de farmec
până
când dragostea ca o presimțire
încremenind
amurguri
din
clipa de alături
cu
fiecare toamnă
ascult
departe un alt sărut în zori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu