Și luna mă duce
atât de aprinsă
de dor
de durere
până când pământul mă duce
încordat prin tăceri
până când
mă adorm sărutările toate
și ploile
mă smulg din priviri
când cerul se crapă în două
și iar mă sfârșesc
de câte și mai câte
ca tot omul
să vadă
la rând
chiar dacă știu
nu știu
ce și cum de toamna
va începe
un fel de amor
de nu-i pot da de capăt
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu