Și iarna

Un cântec ce subțiază depărtări

măsoară neliniștea care rămâne

Eli Gîlcescu

Ca o sfâșiere

Scăpată prin singurătăţi  

toamna

și cât mai rămâne din ea

Eli Gîlcescu

Fără să trișezi

... te aud până târziu

căutându-mă
debusolată

Eli Gîlcescu

Atunci...

... când iarna visează 

pe neașteptate

atât de neliniștit și de alb

lăcrimând din nimic

ca o apă curgătoare

să-și amărască și alții nopțile cu ea

Eli Gîlcescu

Doar visez...

... dimineața

în culori de liliac înflorit

dimineața 

într-un niciunde să mă rătăcesc

Eli Gîlcescu

Înainte de noapte

Ne bucuram de culoarea ochilor 

de clipe de așteptări 

când ne priveam

îmbrățișați

încă o zi

încă o noapte

.......................

Eli Gîlcescu

Tot mai departe respirația ta caldă

Tot în necaz se vor cutremura toate
tot în pustie

dimineața celui plecat de acasă

tot mai departe

un cântec fără adăpost

Eli Gîlcescu

Fără să afli

Ploaia de azi are ceva

din tine

se preumblă ca un ecou

care îmi scapă mereu

Eli Gîlcescu

Tot sărutul

Elisabeta, duci o viață de legendă, și de aceea e mai mult decât evident că îți vei încheia viața cu o explozie! Cauza morții tale, „A murit de râs“, va rămâne în istorie. 
Dar înainte de asta, te așteaptă o viață lungă și fericită. Dorințele tale se vor îndeplini și îți vei face visurile să devină realitate. Iar cei dragi... vor fi mereu lângă tine! Bucură-te, pentru că te așteaptă ce e mai bun! 

Anonim

M-am pierdut în noiembrie

Acolo printre flori

precum un cântec din copilărie

din ce în ce mai singur

Eli Gîlcescu

* * *

Lăsați florile să plângă. Dau glas pietrelor când oamenii tac.