CĂRĂRILE : IARNA

Se afișează postările cu eticheta IARNA. Afișați toate postările

februarie 14, 2025

Iarna Plină de Zăpadă

Eli Gîlcescu

Burlington, 14 Febr. 2025

februarie 12, 2025

Și zăpezile

uneori

le simt aproape

închid ochii

să aud iarna

ca un zâmbet de copil

Eli Gîlcescu

ianuarie 11, 2025

noiembrie 26, 2023

Și iarna de-adevăratelea

... trebuie să vină

de undeva

dintr-o răsuflare

câte un fulg de-abia

nu am cum s-o înțeleg
până nu ajunge să se strecoare în visul meu
cu mințile rătăcite
un amestec de rușine și vinovăție
când va sosi

să văd ceva... iar ea
să mă adoarmă în cântecul ei

Eli Gîlcescu

26.11.2023 – Burlington

februarie 27, 2023

ianuarie 30, 2023

Cea mai tăcută iarnă

O, de-aș ști

de-aș ști acum

amestecându-te ninsorii

amirosind a mied

zvântat de furii

în ce zi

rozmarinul

azvârlit pe ceruri

mâine și poimâine

bobul de grâu

în pâine se ascunde

(așa cum vechiul Testament în noul Testament)

fără cruzime

într-un anotimp făgăduit

până la ziuă

cu fața în rugăciune

mă sărută mama

Eli Gîlcescu

Burlington, 30.01.2023

decembrie 13, 2022

Sincronizări

Atunci când iarna visează

deschid ferestrele

uneori le afund în tăcere

înainte de prima zăpadă

de nerăbdare

mi-am pus geamantanul în mijlocul camerei

pe scândura veche

îmbibată de așteptări

până își găsea în liniște un cod de onoare

mai aproape de cântecul păsărilor

ca o harpă de zefir

de guguștiucul casei și cuibul singuratic

numai eu le știu ascunsul cald și cu suflet

cel atârnat

de rădăcini

de locul unde trebuia să fiu

acum cinci-zece ani

totul atât de la fel

totul atât de repede

după ce totul atât de încet

chiar dacă nimic nu e special

printre lucrurile banale

chiar și numele pe o carte nu însemnă

că sunt

(în lucru)

Eli Gîlcescu

noiembrie 19, 2022

Atunci

... când iarna visează

pe neașteptate

totul atât de la fel

spre cea care pleacă

spre cea care vine

de altundeva ca un cântec

de altcândva

iar eu nu am liniște până n-o aud

Eli Gîlcescu

19.11.2022

martie 11, 2021

Când totul pare să fie altfel

... dincolo de liniști

acolo unde dorul arde

și învață să facă pe neașteptate

cale întoarsă

trufașa iarnă, deghizată în

primăvară (sau invers),

amenință cu o burniță grea și rece. Urâtă vreme!

Atât de tăcută

cu brațe de neștiut de dinainte

într-o noapte dinspre dimineață

când cântă cocoșii

și mă ia somn dulce,

fără tine,

mă pierd dincolo de lume

într-un sărut

Eli Gîlcescu

martie 01, 2021

ianuarie 20, 2021

Între câte ierni

... amuțim dragostea

înfășurată într-o carapace

la prima vedere

o respirație

cu bătăi umede și înăbușite

doar aici nu în altă parte

oamenii sunt la fel

când nu mai au nici casă

nici pom

când nu mai știu cine sunt

nici de unde vin

ca și cum mai există

ceva mai mult

o oră... două

... și iarăși mi-e cald

închid ochii

vreme de-o clipă

aud iarna mai mult decât un cântec

de-ar fi numai ea

de ce n-ar fi

Eli Gîlcescu

20. 01.21

decembrie 30, 2020

Când orice comentariu e de prisos

Începuseră să-mi sângereze urechile

în timp ce dansai pentru mine.

Obrazul rece ca gheața îmi tăia respirația.

Iarna asta nu se mai ține de opere de caritate.

E atât de frumoasă, încât n-o pot urî.

În timp ce mă pierd dintr-o parte în alta,

într-un somn de lumină,

o atingere din senin – Decembrie –

atât de neliniștitor, vibra

din toate mădularele

un răvaș...

să uit

să iert

Eli Gîlcescu

ianuarie 26, 2019

La limită

În tot mai puține nopți

ca și cum ar fi

fiecare bătaie ruptă parcă din rai
să-mi trezească dimineți
în care aud din ce în ce mai puțin

pădurea

și ploaia care dansează

peste zăpezi
când iarna mai râde de noi

altundeva,

mai aproape de soare
pe un covor de tămâiori,

cufundată în grijile ei

Sunt lucruri pe care nu ți le pot spune

acum

vezi bine câte se întâmplă

într-o zi de iarnă

Doar Dumnezeu a vrut altfel

Eli Gîlcescu

ianuarie 20, 2019

Când orice comentariu e de prisos

Începuseră să-mi sângereze urechile

în timp ce dansai pentru mine.

Aveai obrazul rece ca gheața

care-mi tăia respirația.

Doar iarna se ține de opere de caritate.

E atât de frumoasă, încât n-o pot urî.

Ninge!

Eli Gîlcescu

noiembrie 19, 2018

Atunci

... când iarna visează

atât de neliniștit și de alb

o altă lume mai de Doamne-ajută

pe neașteptate

sub ninsoare

atât de departe

atât de frumoasă

atât de dor

Eli Gîlcescu

mai 01, 2018

Ceva mai multe despre o dimineață

... și despre zâmbetul ei
binecuvântat de prima atingere caldă
cum se strecoară
să mă bucure
după o iarnă lungă
dacă nu cumva și aceasta e doar o poveste
mai frumoasă ca niciodată
o poveste numai pentru mine
atinsă de visare
pe iarba abia înflorită
departe

Eli Gîlcescu