Serenada (Ständchen)

„Totul îți este dedicat ție”
 
o noapte-ntreagă,
chipul,
lăsând pe pleoape lacrimi și mirare,
ca un ecou

un vis din nou –
magie
fără aceeași vrajă,
o mână de scrisori,
o rugăciune-n șoaptă
 
pe margini de nălțimi,
o lume întreagă
nici „du-te mai încolo” n-a rostit,
nici brațele nu le-a deschis

o liniște de plumb –

acorduri vechi,
oameni de umbre

un colț de cer
de-ar fi
 
rămân cu-atât.
 
Eli Gîlcescu
1-2 oct. 2026

Reînverzire

(din neliniști de primăvară)

Simt greutatea lumii
pe umerii mei.
 
pentru o clipă
o cuprind în închipuire
întreagă
 
o scutur de bătrânețe
 
în vis,
nu contează
 
sfârșitul meu –
începutul ei,
înflorind,
înverzind
 
Eli Gîlcescu
13 Apr. 2026

Evadare temporară

Sau

 
cum și-a găsit adăpost o sută de lei
într-un vis
 
Ca și viața – o tachinare
sau o ironie.

Cum poate să ajute nimicul
o sută de lei?
 
De bine, de rău,
strict la nevoi.

Fiind prinsă într-un vârtej,
gata să-mi perturbe bugetul,
așteptările,
sărăcia lor,
m-am trezit râzând –
poate de mine,
poate de vis.
 
Eli Gîlcescu
7–8 nov. 2025

Viorile de sub vișini

A fost greu să le adun.
Grațioase, mă așteptau să mă nasc –
o întâmplare ca în povești.
 
Trei viori: jumătate, trei sferturi, întreagă –
toate într-o armonie
ca o simfonie meditativă,
sau o arie de bucurie – un vincerò
printre vișinii de la drum.
 
De la fiecare storceam promisiuni.
Când înfloreau.
Dar mai ales când îi culegeam.
 
Fără să am vreo vorbă cu ei,
tremuram când tata îi apleca, până la pământ.
Le cântam înainte.
Să se țină tare.
 
Iar când o notă curată
se ridica spre ramuri,
vișinii păreau să tresară.
Aproape că-mi citeau gândurile.
 
Ce copilărie...
Mă minunam de forța lor.
De toate semnele –
de la ceruri și salcia din fața porții,
în zilele de Florii și de Paști,
de la păsări.
 
Iar viorile, pe rând,
din ce în ce mai bune în mâna mea, 

aplecându-și înainte trupurile,
ca păsările când își iau zborul.

Nu conta dacă sunetele erau stângace,
arcușul aluneca cu ritm și energie.

Mă cunoștea mai bine decât mine.
Din instinct, se mișca întruna,
pe strunele lor subțiri.

Rareori se retrăgeau în chilia lor,
să-și tragă sufletul.

Pentru mine era începutul,
mereu între vișini, visătoare,
nu mă puteam desprinde de ele,
de lecția și concertul lor.
 
Pentru totdeauna împreună,
chiar și într-o gelida manina
din altă lume,
unde vor zbura
să mi le adune iarăși
în splendori și străluciri de vis.

(Urmează Vioara din urmă) 
Eli Gîlcescu
14 sept. 2025

Elisabeta Gîlcescu – Călătorie în cinci părți (2)

Vis alb

Vreau să știi ce zi e aceasta –
o zi în care aud arșița
cum desfundă pământul neîmpăcat.

Îmi alungă tăcerile
între rugăciuni rostite în grabă
ori prea târziu
pentru a-mi aminti
un rău mai rău decât răul din mine,
cocoțat pe umăr –
parcă aș căra moartea ta, mamă.

Și nu cere socoteală aici,
poate dincolo
am de învățat
ce mi se poate întâmpla –
știință, neștiință, superstiții, vedenii –
pentru tine, doar vis.

Știai dinainte
să îmbraci moartea în alb,
cu o nuntire a sufletului
în sfântă simplitate.

Vreau să știu ce zi e aceasta…
sau mai bine mă pierd în ea –

înainte de a-mi fi luată.

 

Eli Gîlcescu

3 iulie 2025

Cuvintele

De la soare au riduri

Cărunțit-au oare?

O clipă m-au zărit
pe o margine de vis

au rătăcit
un compromis

pe-un ram înfierbântat
s-au sărutat

Eli Gîlcescu

Și iarna de-adevăratelea

... trebuie să vină

de undeva

dintr-o răsuflare

câte un fulg de-abia

nu am cum s-o înțeleg
până nu ajunge să se strecoare în visul meu
cu mințile rătăcite
un amestec de rușine și vinovăție
când va sosi

să văd ceva... iar ea
să mă adoarmă în cântecul ei

 

Eli Gîlcescu

26.11.2023 – Burlington

Atunci

... când iarna visează

pe neașteptate

totul atât de la fel

spre cea care pleacă

spre cea care vine

de altundeva ca un cântec

de altcândva

iar eu nu am liniște până n-o aud

 

Eli Gîlcescu

19.11.2022

Pe de rost

... ne-am învățat, zi de zi, așa că

mi-e ușor să vorbesc despre clipele noastre liniștite

care ascund marile bucurii

și cum ne cufundam în ele

fără să cerem nimic mai mult zilei trecătoare,

doar de a fi în preajmă unul altuia

dintr-un motiv sau altul

ne plăcea totul din jur,

fără să punem la îndoială

lumea care ar trebui să arate așa cum e

și binele care putea să apară 

(după ce m-am ciocnit de ziduri, de oameni morți),

să ne apropie de o viață normală,

și cât de greu de știut unde se termină,

unde începe un moment în devenire

ceva cathartic

ca acea fericire

cu vremuri frumoase

cine știe dacă mâine va fi la fel

 

de aceea ne-am învățat pe de rost

și când credeam că am dat de o fundătură,

s-a deschis un alt drum

și țineam de visul nostru,

oferindu-ne zi de zi ceva din inimă,

fără să ne gândim la altceva,

și nu l-am lăsat să alunece

departe de tot ce știam

de tot ce simțeam

 

ne-am învățat pe de rost,

în felul nostru,

așa cum ne-am priceput,

fără să plagiem

 

Eli Gîlcescu

30 sept-1 oct 2022

Mă adună tăcerile

… la ora ieșirii din furtună

până mai sunt cuvinte

până nu încep să pălească

să-mi împăienjenească ochii

să-mi clatine picioarele de nesomn

de apăsarea așteptării

în neliniștea unui vis clădit îndelung

prea greu de înțeles

 

în taină

șoapte din glasul tău

un răsfăț de scorțișoară

vor veni după mine

Eli Gîlcescu

Ce nu poate fi înțeles

Când inima a început să vorbească de una singură

dintr-odată 

ca și cum ar sări peste o bătaie două

ar încetini apoi

din ce în ce 

toate aceste schime

pentru că nu aveam somn eram într-o luptă continuă

nici cărțile nu mă linișteau.

În preajma lor încercam să respir. Să rămân vie.

Uneori, o ascultam. Dârdâia din toate încheieturile.

Voiam s-o opresc. Să nu mai simt nimic.

Ochii mi se umpleau de lacrimi de teamă.

Să nu cad în haos, căutam ceva s-o fac suportabilă.

Am început să visez grădina cu miros de iarba crudă.

De undeva din vale se auzeau zarzării înflorind

așa deodată

doar pentru mine

ca și cum îmi făgăduiau o nouă bucurie.

Apoi, grădina s-a umplut de ciori.

Eli Gîlcescu

Ceva tainic

... în această lume ticăloasă

s-a pierdut

și uzul rațiunii

în extaz spre născociri și exagerări

pentru tot sau pentru nimic

într-un singur loc magic neatins

nevăzut

un giulgiu

încolo și încoace

fără rost

mă învăluia

într-o căldură de vară și un strop de ploaie

în timp ce prin alte părți

rupere de nori

viituri

mă îndepărtează

de restul lumii

de tine

 

Eli Gîlcescu

19-20 iulie 21

Prieteni pe facebook

Despre toate acestea vom mai vorbi: Prieteni pe facebook: Ne-am întâlnit „la chiparoșii“ de Gorj . În preajma lui Brâncuși.  Acolo, printre tăceri, unde fiecare își plânge cu multă durere moartea cu...

Dintr-un vis

... m-ai trezit

pe neașteptate

 

dansai

 

de unde nu era nimic

m-ai așezat

pe un covor de tămâiori

 

noaptea

a căzut peste noi

mai aproape de soare

 

nici astăzi nu știu cum

Eli Gîlcescu

Prevestiri

M-am visat cu toate păsările

în jurul meu

ulii adunați deasupra

(pentru nimic în lume să nu te încrezi în ei

nu știi de ce sunt în stare)

până și câinii au răgușit de atâta lătrat

și ciorile

un adevărat pogrom

părea

că totul se va sfârși

și ceruri în întuneric

și plânset

și cântec

... de îngropăciune

aici, acolo și peste tot

eu prin ele

de când ai plecat

 

Eli Gîlcescu

Trezirea din vis

În dimineața asta 

am #înviat (dintr-)un schelet 

șubrezit,

pe ici, pe colo, 

am dat peste locuri roase de vreme.

Mizerie și mucegai.

Cum nu s-a mai văzut.

 

Eli Gîlcescu

20-21 aprilie 2021

Nimic să nu rămână nespus

Zațul de cafea

Un telefon se auzea undeva departe. Și cineva cățărându-se la fereastră. Era aproape amiaza. M-am trezit târziu. Cu toate semnele unei răceli. A doua în această iarnă. Și se pare că tot de la Luca mi se trage. Deși purta mască, atingerea a fost de-ajuns să se instaleze confortabil. Cu amețeli, dureri de cap, jenă la înghițit, nas umed, ochi înfierbântați, uneori cald, prea cald, alteori frisoane. Temperatura 35°C. Credeam că termometrul e de vină. Am încercat altul. Aceeași. Știam că și temperaturile sub 35,5°C semnifică o îmbolnăvire a organismului. Astfel, 29,5°C poate cauza leșin, 27°C – comă, 25 °C – deces. Hipotiroidismul și disfuncția hipotalamusului (regiunea creierului care reglează temperatura) duc la homeostazie. Și emoțiile răcesc corpul, mai ales cele puternice și persistente (Sindromul Wilson).

Stresul și hipoglicemia induc o scădere a temperaturii.

Dana F. mi-a sugerat să iau urgent ParaSinus. După prima pastilă, am început să mă dezmeticesc. Se apropie ora 5 p.m. Semnele de odinioară și-au pierdut din intensitate. O iau pe a doua.

Până văd ce se întâmplă, vă povestesc visul de azi noapte, sau mai bine zis din noaptea dintre vineri și sâmbătă. Citeam că visele sunt într-adevăr profetice dacă apar în timpul nopților de luni spre marți, precum și în cele de vineri spre sâmbătă. Acestea pot descifra viitorul celui care le visează și al rudelor sale. Atunci am găsi și răspunsul la problemele care ne macină. E adevărat că aseară m-am gândit la Lucas. I-am scris lui Yi. Încă nu știu nimic despre ei.

Știai că petreci în medie 6 ani din viață visând?

Știai că ai în medie între patru și șase vise pe noapte? La 5 minute după ce te trezești, uiți jumătate din ceea ce ai visat. După zece minute, uiți aproape tot.

Știai că cei mai mulți visează în culori totul. Puțini visează în alb și negru, mai ales vârstnicii.

Onirologii spun că zațul de cafea sugerează nesiguranță, oboseală, teamă de viitor, de a acționa, nevoia unui sfat, neîncredere...

Oboseala, da. Chiar și teama de ce va fi.

Eli Gîlcescu

15.02.2020

Prevestiri

Nici dacă vorbeam în somn

nu m-aș fi temut vreodată de ce vei auzi,

chiar dacă o vreme, am vorbit numai...

până am renunțat la nimicul din tine.

M-am visat cu toate păsările
rotindu-se... în jurul meu

una mă zgâlțâia cu aripi largi și puternice.

.....................................

Mijea de ziuă.
Cerul era pustiu... totul
avea miros de singurătate.

Eli Gîlcescu

Ploi și zăpezi

... după visul de ieri

 chiar dacă

m-a îngreunat de griji

pentru cei care în multe feluri nu mor

cu totul

iubesc zăpezile

când tac

într-o clipă

ploaia să-mi spună ceva

alt vis...

sau tu

Eli Gîlcescu

Când dintr-un vis în altul

Mai aproape de ziua aceea

de verde
de caldă și
fără scăpare
zvâcnind de departe
dimineața 
fără de noapte 
singura mea rugăciune
e tot ce începe

când

cea mai adâncă liniște se lasă

închid ochii

împăcată cu

toamna

într-o clipă

și mai tristă

și mai...

niciodată după cealaltă

acolo unde e și inima

sau prea mult

Eli Gîlcescu