Eli Gîlcescu
martie 31, 2017
martie 30, 2017
martie 28, 2017
martie 26, 2017
martie 20, 2017
martie 18, 2017
Altădată visam
... dinaintea ierbii
un covor de tămâiori
dinspre nopțile acelea cu frica de martie
Eli Gîlcescu
martie 16, 2017
Un colț de așteptare
Dimineața strigă nevinovăția nopții
lasă ziua desăvârșită
pe care n-o merităm
Eli Gîlcescu
martie 15, 2017
martie 13, 2017
Uite un loc
... cât o țară
un loc în care ascult
ca și cum toată ar fi
în alt loc
fără să bănuiesc
un gând
care se întoarce
de ajuns pentru restul zilelor
Eli Gîlcescu
un loc în care ascult
ca și cum toată ar fi
în alt loc
fără să bănuiesc
un gând
care se întoarce
de ajuns pentru restul zilelor
Eli Gîlcescu
martie 12, 2017
Mă chinuie nevoia de tine
Și apoi cât de grozav ar fi să fiu
unde nu mă cunoaște nimeni
poate atunci
să-mi întârzii plânsul
când mi-e dor
Eli Gîlcescu
unde nu mă cunoaște nimeni
poate atunci
să-mi întârzii plânsul
când mi-e dor
Eli Gîlcescu
martie 11, 2017
În căutarea sanctuarului
Niciodata nu e prea târziu să ne ținem de visurile noastre. Sunt fericită să îmi văd propria mamă reinventându-se mereu. Asta mă face puternică și pe mine, puternică sufletește. Elisabeta Gîlcescu
http://copiicurcubeu.ro/educa-te-ca-sa-ma-educi/
Și primăvara
Când totul pare să fie altfel
dincolo de liniști
acolo unde dorul arde
și învață să facă pe neașteptate
cale întoarsă
primăvara
are întotdeauna ceva de
spus
Eli Gîlcescu
martie 10, 2017
martie 03, 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)